«Dumnezeu S-a făcut om, ca să-l facă pe om dumnezeu»

Mitropolitul Ieremia al Gortinei și Megalopolei

Astăzi prăznuim Nașterea Domnului. Această sărbătoare este mare, este mai mare decât toate sărbătorile Creștinismului. Este „mitropolia” sărbătorilor, așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Multe și foarte multe spun Sfinții noștri Părinți despre sărbătoarea aceasta, însă cred că cea care exprimă curat și dinamic teologia Sărbătorii este acest cuvânt scurt al Sfântului Atanasie cel Mare: „Dumnezeu S-a întrupat, pentru ca noi să ne îndumnezeim”. Adică Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca noi oamenii să devenim dumnezei.

Acesta este, frații mei, scopul vieții noastre: Să ne îndumnezeim. Să ne unim cu Dumnezeu. Însă este cu putință ca noi oamenii să ne unim cu Dumnezeu?

Marele filozof Platon a spus și a scris că acest lucru este cu neputință. „Dumnezeu nu se amestecă cu omul”, a spus el. Adică omul nu se poate uni cu Dumnezeu. Însă noi, creștinii, prin Nașterea lui Hristos, credem și cântăm în imnurile Bisericii noastre că omul se poate uni cu Dumnezeu, de vreme ce Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat și S-a făcut om.

Aceasta prăznuim astăzi, frații mei creștini: faptul că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, fără să înceteze a fi și Dumnezeu. „Dumnezeu-Omul” într-un cuvânt. Această unire a firii dumnezeiești și omenești în Persoana lui Hristos este o minune. Dar unde s-a săvârșit această minune, această unire? Această unire, iubiții mei, s-a săvârșit în pântecele Fecioarei Maria. De aceea Biserica noastră numește pântecele Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu „atelierul unirii celor două firi”, a celei dumnezeiești și a celei omenești.

Nasterea-Domnului

Dar pentru noi, oamenii, al căror scop este să ne îndumnezeim, unde se va săvârși minunea unirii firii noastre cu Dumnezeu?

Noi, frații mei, îndumnezeirea noastră, adică unirea noastră cu Dumnezeu, o vom izbuti în pântecele Bisericii, care este Născătoare de dumnezei, adică de oameni îndumnezeiți. V-am spus de multe ori că ceea ce se spune despre Maica Domnului, se spune și despre Biserică. Așadar și Biserica este „atelier al unirii celor două firi”, omenească și dumnezeiască.

Da, frații mei! Priviți aici în Biserică icoanele Sfinților, dar și la icoanele pe care le aveți la casele voastre. Sunt chipuri omenești, deoarece Sfinții au fost oameni „pătimași” ca și noi. Însă aici în Biserică au izbutit să se sfințească. Dar cum și cu ce putere au izbutit asta? Cu Harul Sfântului Duh. Cu Duhul Sfânt, iubiți creștini, s-a săvârșit minunea Întrupării Fiului lui Dumnezeu în pântecele Născătoarei de Dumnezeu. De aceea și spunem în „Crezul” nostru despre Iisus Hristos: „Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om”. Luați aminte la „din Duhul Sfânt”, cum se spune în acest articol al Credinței noastre.

Așadar, așa cum în pântecele Sfintei Fecioare s-a săvârșit, prin Duhul Sfânt, unirea celor două firi, cea dumnezeiască și cea omenească, în Persoana lui Iisus Hristos, tot astfel, cu Harul Sfântului Duh, în pântecele Bisericii noastre se va săvârși și pentru noi unirea noastră cu Dumnezeu.

Însă pentru noi acest Har al Sfântului Duh trebuie să se facă mai întâi Har curățitor. Adică să ne curețe inimile noastre de zgura păcatelor, pentru că altfel, așa cum suntem, nu se poate săvârși unirea noastră cu Dumnezeu. V-am spus de multe ori cuvântul Sfântului Grigorie Palama: Dumnezeu cel atotputernic, Care pe toate le poate, numai una nu o poate. Dar ce nu poate? Nu se poate uni cu ceea ce este necurat.

Așadar, pentru a izbuti unirea noastră cu Dumnezeu trebuie, mai întâi, să se curețe inimile noastre de patimi. Iar aceasta se face cu lucrarea curățitoare a Harului Sfântului Duh. După aceasta Harul Sfântului Duh va deveni pentru noi sfințitor și îndumnezeitor. De aceea, frații mei, în lupta noastră pentru omorârea patimilor noastre, trebuie să spunem totdeauna în rugăciunile noastre: „Hristoase Dumnezeule, dă-mi Harul Sfântului Tău Duh”. Este foarte frumoasă și necesară această rugăciune, dar nu o facem, cu toate că în timpul Dumnezeieștii Liturghii totdeauna spunem: „Dumnezeule, cu Harul Tău…”.

Acesta este mesajul de Nașterea Domnului, frații mei creștini: „Dumnezeu S-a făcut om, ca să-l facă pe om dumnezeu”, așa cum ne spune Sfântul Atanasie. Cu acest mesaj prăznuim cu adevărat Nașterea Domnului. Nașterea Domnului cu Hristos. Însă, din păcate, frații mei, cei mai mulți, prăznuiesc Nașterea Domnului fără Hristos. Nașterea Domnului fără Hristos este ca ziua fără soare, ca primăvara fără flori. Mesajul Nașterii Domnului este cel pe care-l cântă Biserica astăzi la Utrenie: „Hristos pe pământ, înălțați-vă!”.

Vă doresc, frații mei, sfințirea voastră. Rugați-vă și pentru noi, pentru toți preoții, monahii și monahiile și pentru mine, episcopul vostru, să ne sfințim. Dar unde să ne sfințim? Așa cum v-am spus, ne sfințim cu Harul Sfântului Duh în pântecele Bisericii noastre, născătoare de dumnezei după Har. În ea se săvârșesc Sfintele Taine și mai ales TAINA Tainelor, Dumnezeiasca Liturghie, în care primim Harul Sfântului Duh.

Numai în Biserica noastră, în Biserica Ortodoxă, există mântuire și numai în ea se izbutește sfințenia.

Fie ca Iisus Hristos Cel întrupat să dăruiască bucurie celor întristați, mângâiere celor părăsiți și izbăvire iubitei noastre patrii de haosul în care au aruncat-o cei cărora le-am acordat încrederea noastră!

La mulți ani cu sănătate și binecuvântare îmbelșugată de la Dumnezeu!

Total
11
Shares
Previous Post

Gheronda, dați-mi o binecuvântare pentru Nașterea Domnului!

Next Post

Catârul fără stăpân

Related Posts