De la Taina Mărturisirii vei ieşi bucuros, vei simţi că Hristos locuieşte înlăuntrul tău şi vei spune şi tu împreună cu Apostolul Pavel: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine[1]. Acum, însă, este trebuinţă de atenţie, deoarece preavicleanul nostru vrăjmaş, diavolul, se va strădui în felurite chipuri să te târască şi să te arunce iarăşi în aceleaşi păcate. Îţi va şopti la ureche că păcatele tale nu au fost iertate. Îţi va mai spune că mărturisirea ta nu a fost sinceră, că nu ai spus toate la duhovnic, toate păcatele în chip amănunţit, aşa cum au fost săvârşite. Îţi va aduce aminte de păcatele tale cele vechi şi se va strădui să te facă a le dori din nou. Şi toate acestea le va face ca să te lipsească de bucuria pe care o simţi, să-ţi stingă râvna pentru nevoinţe duhovniceşti, să te arunce în deznădejde şi, în cele din urmă, să te ducă din nou la păcat, la distrugere, la moarte.
Tu însă, fratele meu, luptă-te cu toate aceste gânduri sataniceşti şi crede în chip neclintit că Dumnezeu a primit pocăinţa ta şi ţi-a iertat păcatele! Dar ca să poţi depăşi aceste piedici pe care le vei întâmpina în noua ta viaţă cea întru Hristos şi să nu te întorci la viaţa ta cea păcătoasă de mai înainte, să nu repeţi aceleaşi păcate, să sporeşti în viaţa duhovnicească, să devii pom roditor şi să arăţi roade vrednice de pocăinţă, trebuie să ai în vedere următoarele:
- Să‑ţi aduci aminte întotdeauna de păcatele tale, pentru că în acest chip vei evita să cazi iarăşi în aceleaşi păcate. Sfinţitul Augustin spune: Dacă vrei ca Dumnezeu să treacă cu vederea păcatele tale, trebuie să le ai înaintea ta pururea şi să plângi pentru ele. Aceasta o cere Dumnezeu prin Proorocul Isaia: Eu, Eu sunt Acela care şterg păcatele tale şi nu Îmi aduc aminte de fărădelegile tale, pentru bunătatea Mea, şi nu Îmi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Tu, însă, să îţi aduci aminte de fărădelegile tale[2]. Să‑ţi aduci aminte de ele, nu ca să cazi în deznădejde şi să te chinuieşti, ci ca să te păzeşti de orice păcat, să te păstrezi în smerenie, să îţi aduci aminte cum te-a desfigurat păcatul şi cum te-a preschimbat harul lui Dumnezeu!
- Ceea ce te va ajuta mult să biruieşti dezmierdările cele înşelătoare este ocolirea pricinilor păcatului. Pentru aceasta păzeşte‑ţi ochii de la privelişti ruşinoase, urechile de vorbe necuviincioase, nu primi persoane care te smintesc, curăţeşte-ţi limba de tot felul de discuţii necuviincioase şi păcătoase şi, în general, păzeşte-te de orice cursă a diavolului!
- Pune-ţi canon să te mărturiseşti regulat de acum înainte! Mărturisirea deasă te va păzi de căderi mici şi mari. Atunci când te mărturiseşti regulat, diavolul va pleca de la tine, deoarece sufletul tău va fi curat, iar el locuieşte numai în sufletele cele necurate.
- Atunci când vine diavolul şi-ţi aduce aminte de viaţa ta cea păcătoasă de mai înainte şi te îndeamnă să o continui, tu să te gândeşti la sfârşitul vieţii tale, la înfricoşata Judecată a lui Dumnezeu, la chinurile cele veşnice şi la desfătarea cea nesfârşită a Raiului. Duhul Sfânt ne spune prin gura lui Sirah: În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi nu vei păcătui niciodată[3].
- Însă ceea ce te va ajuta mult, pe de o parte să omori pe omul cel vechi, pe omul păcatului, iar pe de altă parte să umbli cu vrednicie şi statornicie pe calea desăvârşirii şi a sfinţeniei, este studiul Sfintei Scripturi, rugăciunea neîncetată şi stăruitoare, mersul regulat la Biserică şi împărtăşirea deasă cu Sfintele Taine.
[1] Gal. 2, 20.
[2] Is. 43, 25-26.
[3] Sir. 7, 38.
Extras din Greşit-am Ţie, Dumnezeul Meu, primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc!– Ieromonahul Cosma, Editura Evanghelismos.
