Responsabilitatea mamei în creșterea copiilor este mare. Tot ceea ce are mama transmite copilului. Starețul Paisie, care foarte mult se interesa de subiectul educației copiilor, spunea: „Copiii sunt neprihăniți, sunt ca o tablă nescrisă pe care scriem tot ce vrem. Sunt casete neînregistrate în care ceea ce înregistrăm, aceea vom auzi. Prima vopsea, primul grund pe care-l trecem peste ei, rezistă toată viața lor. Și în foc să-l arunci, acest copil va rezista”.
Totdeauna se vor face greșeli. Tot ceea ce se face din neștiință și slăbiciune, o acoperă Dumnezeu. Este foarte important ca mama să-și recunoască greșelile ei. Nu este nevoie să se străduiască să pară mai bună decât este. Copilul nu are trebuință de teorii, ci caută trăire autentică, viață curată. Mama trebuie să aibă puterea să se smerească și să ceară iertare de la copii, atunci când îi nedreptățește în ceva.
Adeseori mamele, în nevoința lor zilnică, au multe pretenții de la copii, fac ușor observații fără sens și recurg la interdicții lipsite de tact.
Pururi pomenitul Stareț Isaac Aghioritul spunea: „Noi îngrădim grădina în care nu am plantat nimic. Plantează mai întâi și apoi îngrădește”. Este nevoie ca mama mai întâi să facă multă lucrare duhovnicească în ea însăși, ca să poată pretinde, să facă observații, să interzică ceva copilului ei atunci când va trebui, iar aceasta cu multă frică de Dumnezeu. Mama este sufletul casei. Inima de mamă poate da atât de multe copiilor. Este păcat să se irosească în lucruri nefolositoare. Se cheltuiesc atâtea puteri în lucruri fără gust: curățenie exagerată, vizite fără scop, preocupări cu mobilarea casei, hainele, cumpărăturile… Toate acestea trebuie să se facă, însă prioritatea o au copiii. Se cheltuiește cineva pe sine în diferite preocupări, după care dobândește stres, își pierde pacea.
Mama trebuie să umple casa cu pace. Este ca uleiul pe care-l punem la balamalele ușilor ca să nu scârțâie. Afecțiunea maternă le poate acoperi pe toate. În gura mamei trebuie să existe întotdeauna binecuvântarea – niciodată să nu lase să intre în sufletul ei revoltă împotriva copiilor ei. Este dureros să le auzi pe mame adresându-se copiilor lor cu cuvinte nepotrivite. Cuvântul mamei trebuie să fie rostit cu multă luare-aminte. În felul acesta îi va învăța pe copiii ei noblețea, buna purtare. Cât despre subiectul „bătăii”, fiecare mamă să-și aducă aminte încă un cuvânt al Cuviosului Paisie: „Dacă pe un copil îl vei lovi o dată, după aceea când vei vrea să-l mângâi, el se va trage înapoi, pentru că va crede că vrei din nou să-l lovești”.
Prezența mamei să fie totdeauna smerită. Îmbrăcămintea ei în casă și în afară poate fi frumoasă, însă modestă. Astfel ea va fi un exemplu bun pentru copii.
Pe mamă trebuie s-o caracterizeze îndelunga-răbdare și iertarea. În felul acesta vor învăța și copiii să ierte.
Fiindcă mama îl iubește cu adevărat pe copil, ea nu se oprește numai la sfat, observație sau pedeapsă, ci consideră greșeala copilului ei a sa, o ia asupra sa. Iar în felul aceasta poate începe să o vindece. Pentru greșelile copiilor de cele mai multe ori greșesc sau au greșit părinții lor. Este trebuință de severitate. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că trebuie să-i mustrăm cu asprime pe copii, însă în vreme ce-i sfătuiești și le interzici ceva, să-i săruți și să-i strângi în brațe, arătându-le în felul acesta dragostea ta. De asemenea, mama trebuie să aibă statornicie în părerile și în sentimentele ei. Să existe un control în manifestările mâhnirii, deznădejdii, bucuriei… Toate acestea se transmit copilului și-l influențează.
Fragment din cartea Anatomia problemelor familiale. Va apărea în curând la Editura Evanghelismos.
