Am confundat egoismul cu demnitatea. Altceva este demnitatea și altceva egoismul. Egoismul vrea să devenim noi centrul lumii, toți să vorbească despre noi și să se minuneze de noi, să ne adore. Am întâlnit oameni care s-au distrus din pricina egoismului lor.
Și, ca să nu se strice imaginea lor exterioară, iau psiho-medicamente. Preferă înjosirea trupului lor, moartea sufletului lor, numai să nu se strice imaginea lor exterioară. Și sunt atât de egoiști, încât nici pe Dumnezeu nu acceptă să-L roage pentru a-i izbăvi de la distrugerea care i-a cuprins. Egoism bolnăvicios, aducător de moarte!
Din pricina egoismului a fost izgonit omul din Rai, egoismul este rădăcina multor rele, ce nu ne lasă să sporim în viața noastră duhovnicească. Egoismul și mândria ne fac față de Dumnezeu vrăjmași ai Săi, pentru că Sfânta Scriptură este limpede când zice că „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă”.
Oamenii însă care-L au în sufletul lor pe Dumnezeu, folosesc egoismul pentru folosul lor. Și au puterea dumnezeiască să transforme egoismul în demnitate. În timp ce alții preferă să fie târâți de egoism, decât să ceară mila lui Dumnezeu. Nefericirea și singurătatea sufletului lor în toată grozăvia lor!
Fragment din cartea Monahiei Porfiria – Ascultă-mă! ce va apărea în curând la Editura Evanghelismos.
