Evenimentul a fost zugrăvit, de-a lungul timpului, în numeroase reprezentări iconografice.
Praznicul Nașterii Maicii Domnului reprezintă cea dintâi mare sărbătoare din anul bisericesc ortodox, care începe la 1 septembrie. Sărbătoarea a fost stabilită în a opta zi din noul an, pentru că cifra opt simbolizează ziua veșniciei, viața fără de sfârșit.
Sfânta Scriptură nu oferă informaţii despre Naşterea Maicii Domnului. Acest eveniment este relatat numai de Tradiția Bisericii și consemnat în cărțile de cult și în unele scrieri. Printre acestea se numără Protoevanghelia lui Iacov din secolul al II-lea.
Din Sfânta Tradiţie ştim că părinţii Maicii Domnului erau Drepţii Ioachim şi Ana. Ei nu puteau avea copii şi erau înaintaţi în vârstă. Cu toate că au întâmpinat multe greutăți, aceștia își doreau un copil.
Potrivit lui Constantine Cavarnos, autorul cărții Ghid de Iconografie bizantină, reprezentarea iconografică își are rolul ei în relatarea momentului Nașterii Maicii Domnului:
Sfânta Ana stă pe pat înlăuntrul casei. Este zugrăvită la dimensiuni mari, în centrul Icoanei. Conform tradiției care ne vorbește despre ea, apare descrisă ca o femeie în vârstă, cucernică. Pe lângă ea se află două sau trei tinere, una îi aduce mâncare pe o tavă. Stau într-o parte a ei și cu fața la ea. În unele Icoane, în spatele lor, se află Sfântul Ioachim.
Mai jos, în plan frontal, este reprezentată copila, Maica Domnului, gata să fie îmbăiată de două femei. Sfânta Ana, Sfântul Ioachim și Maica Domnului au aureole.
Tema Nașterii Domnului apare în iconografie cel puțin din secolul al VII-lea. Se întâlnește atât în Icoane pe suport, cât și în reprezentările murale. Ocupă, după cum se cuvine, un loc secundar comparativ cu Icoana Nașterii Mântuitorului Hristos.
Sursa: http://basilica.ro
