„Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei, sunt cuvintele prorocului Zaharia (cap. 9, vs. 9) care prevesteau Intrarea Domnului în Ierusalim.
Evenimentul intrării triumfale în Ierusalim a fost zugrăvit, de-a lungul timpului, în numeroase Icoane. […]
Evenimentul apare descris în toate cele patru Evanghelii. Ele redau, in esenţă, aceeaşi istorie.
Sfântul Evanghelist Matei transmite:
Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, Zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine. Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice: „Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug”. Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale, iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus! Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta? Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii. Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. Şi a zis lor: Scris este: „Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!” Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi. Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana Fiului lui David, s-au mâniat, şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi Ţi-ai pregătit laudă?
Celelalte trei Evanghelii nu prezintă evenimentul aşa în detaliu. Evangheliştii Marcu (11,1-10) şi Luca (19,29-38) nu-i menţionează pe copiii pe care îi găsim la Matei şi vorbesc despre prezenţa unui singur animal în loc de două: mânzul. Evanghelia după Ioan, fără a oferi această informaţie sau altele, adaugă un detaliu semnificativ: cei care au mers să-L întâmpine pe Hristos, au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui (12,13). Acest detaliu este regăsit în iconografie.
De regulă, după cum se menţionează în volumul semnat de teologul Constantine Cavarnos, Ghid de Iconografie bizantină, scena este zugrăvită în naosul lăcaşurilor de cult.
În dreapta compoziţiei se află o fortăreaţă cu uşile deschise. Aceasta simbolizează cetatea Ierusalimului înconjurată de ziduri fortificate. Pe poarta cetăţii iese un grup de bărbaţi, femei şi copii. Aceştia reprezintă poporul care locuia în oraş şi care a ieşit în întâmpinarea lui Hristos, despre a cărui minune a învierii lui Lazăr auziseră şi de aceea erau plini de bucurie şi de admiraţie.
În cealaltă parte a compoziţiei se află un munte. În dreapta lui se formează o pantă, astfel că piciorul muntelui atinge capătul de jos al zidului cetăţii. Muntele serveşte pentru a da simetrie compoziţiei, spune Constantine Cavarnos.
În faţa muntelui, aproape de mijlocul scenei, călare pe un asin, se află Hristos. Binecuvântează smerit cu mâna dreaptă şi ţine în mâna stângă un filacter. Este înfăţişat întotdeauna călărind cu ambele picioare de aceeaşi parte a asinului, orientat cu faţa către cel care priveşte Icoana Acest mod de a-L descrie pe Iisus contrastează cu picturile religioase apusene în care El este zugrăvit, de obicei, călărind cu picioarele deoparte şi de alta a asinului.
În spatele Lui se află ucenicii. De obicei ei nu sunt reprezentaţi cu aureole. În această Icoană, aureolă are numai Iisus. În faţa Lui se află un copac, din care un copil taie rămurele şi le aruncă în calea lui Hristos, în semn de cinstire. Uneori mai este înfăţişat un copil căţărându-se în copac. Jos, lângă Hristos, sunt alţi copii, unii cu ramuri în mâini, alţii scoţându-şi hainele şi aşternându-le pe pământ, astfel încât asinul pe care stă Iisus să calce peste ele – tot în semn de cinstire a lui Hristos.
Intrarea lui Hristos în Ierusalim este în aşa fel redată, încât să ofere o pildă de smerenie. El intră în cetatea sfântă călare pe un biet animal, nu pe un armăsar sau într-un car, precum conducătorii lumeşti ai vremii, care se bucurau de „intrări triumfale”. Iar El este cinstit mai ales de fiinţele nevinovate, de copiii lipsiţi de patimi lumeşti, care îl slăvesc în cele mai simple moduri. Scena descrisă este plină de bucurie, ca şi cea a Naşterii lui Hristos.
Învierea cea de obşte mai înainte de Pătimirea Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie, Biruitorului morţii, strigăm: Osana, Celui dintru înălţime, binecuvântat ești Cel ce vii întru numele Domnului (Troparul Floriilor)
Info: Constantine Cavarnos, Ghid de Iconografie bizantină, Ed. Sofia, Bucureşti, 2005.
Sursa: basilica.ro.
