Eu sunt Învierea și Viața

Când Arsenie avea cincisprezece ani, fratele său cel mare începuse să se neliniștească în privința lui. Se gândea că ar putea să se îmbolnăvească din pricina postului exagerat. Atunci, un vecin, pe nume Kostas, i-a spus: „Nu te îngrijora, am să-l fac eu să se schimbe, să arunce singur cărțile pe care le citește și să lase rugăciunea și postul”. Așadar, într-o zi, când s-a întâlnit cu Arsenie, a început să-i vorbească despre teoria lui Darwin. I-a spus totuși că, cu toate acestea, Hristos a fost un om bun. I-a mai înșirat o grămadă de baliverne, până l-a amețit de tot. Și amețit cum era, Arsenie a alergat la adăpostul său, la Biserica Sfintei Varvara.

Acolo a început să facă metanii și să-L roage pe Hristos din tot sufletul și cu simplitate copilărească, spunând: „Hristoase al meu, dacă exiști, arată-mi-Te”. Multă vreme a făcut metanii și, fiindcă era vară, s-a udat tot de sudoare. Era istovit, însă nu i se arăta nimic, niciun semn.

Epuizat cum era, s-a așezat puțin și s-a gândit: „Când l-am întrebat pe Kostas ce părere are despre Hristos, ce mi-a spus? «A fost cel mai bun, cel mai drept om și, pentru că propovăduia dreptatea, a lovit interesele fariseilor, care L-au răstignit din pizmă». Dacă Hristos a fost un om atât de bun, atât de drept și n-a mai fost niciodată altul asemenea Lui și a fost omorât din pizmă și răutate, atunci merită pentru Acest om să fac și mai multe decât am făcut, ba chiar să și mor. Nu vreau nici Raiul, nimic nu vreau”. De îndată ce a pus acest gând mărinimos, i S-a arătat Hristos înconjurat de lumină – bisericuța strălucea toată – și i-a spus: „Eu sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi”[1]. Aceste cuvinte le-a citit și în Evanghelia pe care Hristos o ținea deschisă în mâinile Sale. Atunci s-a aprins în inima sa flacăra dulce a dragostei lui Hristos, care i-a adus o asemenea schimbare duhovnicească, încât tot drumul, până acasă, numai așa zicea: „Haide, Kostas, acum vino să ne măsurăm în cuvinte dacă există sau nu Dumnezeu”.

[1] Ioan 11, 25-26.

Extras din Sfântul Paisie Aghioritul – Editura Evanghelismos.

Total
328
Shares
Previous Post

Evanghelia zilei (Marcu 10, 11–16)

Next Post

Viețile Sfinților – ianuarie, ziua 26

Related Posts