„În vremea aceea stăteau Ioan, împreună cu doi dintre Ucenicii lui, și, privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Și cei doi Ucenici l-au auzit când a spus aceasta și au mers după Iisus. Iar Iisus, întorcându-Se și văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutați? Iar ei I-au zis: Rabbi (care se tâlcuiește: Învățătorule), unde locuiești? El le-a zis: Veniți și veți vedea. Au mers deci și au văzut unde locuia; și au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi, care auziseră de la Ioan și veniseră după Iisus, era Andrei, fratele lui Simon-Petru. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, și i-a zis: Am găsit pe Mesia, care se tâlcuiește: Hristos. Și l-a adus la Iisus, Care, privind la el, i-a zis: Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chefa, ce se tâlcuiește: Petru. Iar a doua zi voia să plece în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis Iisus: Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și prorocii, pe Iisus, Fiul lui Iosif din Nazaret. Și i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino și vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: Iată cu adevărat israelit în care nu este vicleșug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspuns-a Natanael: Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel. Răspuns-a Iisus și i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Și i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului.”
Cu Hristos pe cale
Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a II-a, 11-12, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 30-31
„Suntem niște trecători prin această viață. Mulți trec prin ea, dar este nevoie să nu rătăcească drumul. Iar cu Cel ce merge pe drumul cel bun este Domnul Iisus. De aceea citim: Dacă tu vei trece prin ape, Eu sunt cu tine și în valuri tu nu vei fi înecat. Și dacă vei trece prin foc, flăcările nu-ți vor arde îmbrăcămintea (Isaia 43, 2). Cel care întreține în trupul său focul poftei (Pilde 6, 27), focul dorințelor nemăsurate, nu trece mai departe, ci-și arde însăși această haină a sufletului. Este mai de preț numele bun decât averea și mai presus de toate grămezile de bani stă cinstea (Pilde 22, 1). (…) Înțeleptului toate îi sunt apropiate, în afară de cele potrivnice virtuții. Oriunde se va duce, el își va găsi pe toate ale sale. (…) Cel ce-și așteaptă roadă a muncii să aibă în vedere că acela care va înșela pe altul la plata datorată va fi și el înșelat la a sa. Acest soi de camătă apasă și se plătește cu preț mare. Așadar, cel ce nu voiește să piardă ceea ce este veșnic să nu răpească altuia ceea ce este vremelnic.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
