Evanghelia zilei (Ioan 1, 43-51)

În vremea aceea a vrut Iisus să plece în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis Iisus: Urmează-Mi! Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și prorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Și i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino și vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: lată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleșug. Natanael l-a spus: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut când erai sub smochin. Răspuns-a Natanael: Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel! Iar Iisus i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Și a grăit: Adevărat, adevărat zic vouă, că de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului.


Postul vrednic de laudă

Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a II-a despre post, VII-VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 68-69

„Dar, pentru ca postul să fie vrednic de laudă, nu-i de ajuns numai să ne înfrânăm de la mâncăruri; trebuie să postim post primit și bineplăcut lui Dumnezeu. Iar postul adevărat este înstrăinarea de păcat, înfrânarea limbii, oprirea mâniei, îndepărtarea de pofte, de bârfeli, de minciună, de jurământul strâmb. Lipsa acestora este post adevărat. În ele stă postul cel bun. Să ne desfătăm în Domnul, cugetând la cuvintele Duhului și primind poruncile și învățăturile mântuitoare, care ne îndreaptă sufletele. Să ne păzim așadar de postirea sufletului, pe care profetul se silește să o îndepărteze prin rugăciune, zicând: Domnul nu va omorî prin foamete sufletele drepților (Proverbe 10, 3); și: N-am văzut pe cel drept părăsit, nici sămânța lui cerșind pâine (Psalmi 36, 25). În aceste cuvinte, profetul n-a vorbit de pâinile cele materiale, că știa că feciorii Patriarhului Iacov se coborâseră în Egipt pentru pâine, ci de hrana cea duhovnicească, prin care omul nostru lăuntric se desăvârșește. Să ne ferească, deci, Dumnezeu de postul cu care Domnul a amenințat pe iudei: Iată, vin zile, zice Domnul, și voi aduce peste pământul acesta foamete, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foamete de a auzi cuvântul Domnului (Amos 8, 11). Dreptul Judecător a adus peste ei foametea aceea, pentru că a văzut că trupul lor se îngrășa și punea carne pe el, iar mintea le slăbea de lipsa hranei învățăturilor adevărului. În zilele ce vin, Duhul cel Sfânt vă va ospăta, cu bucurie, dimi­nea­ța și seara. Nimeni să nu lipsească de bunăvoie de la acest ospăț duhovnicesc. Să luăm parte cu toții la vasul cel cumpătat pe care Înțelepciunea l-a umplut și ni l-a pus deopotrivă înaintea tuturor, ca fiecare să bea din el atât cât poate. Înțelepciunea a pregătit vinul cu mirodenii și a junghiat jertfele ei (Proverbe 9, 2), adică hrana celor desăvârșiți, ale căror simțuri sunt deprinse prin obișnuință să deosebească binele de rău (Evrei 5, 14). Cu această hrană săturându-ne din destul, să dea Dumnezeu să fim găsiți vrednici a lua parte la veselia ospățului Mirelui, în Hristos Iisus Domnul nostru, a Căruia este slava și puterea în veci. Amin!” 

Sfântul Vasilie cel Mare, Consti­tuțiile ascetice, Cap. XIX, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 504

„Dar cumpătare socotim că însemnează nu numai abținerea de la mâncăruri (fiindcă aceasta o realizează și mulți dintre filosofii elini), ci înainte de toate nedistrarea ochilor. Căci ce folos este dacă te abții de la mâncăruri, dar mănânci cu ochii pofta adulterului, sau cu voința ta asculți cu urechile strigăte deșarte și diavolești? Nu folosește la nimic să te abții de la mâncăruri, dar să nu te abții de la aroganța mândriei și vanității și de la alte patimi. Într-adevăr, la ce folosește să fii cumpătat la mâncăruri, dar să nu te abții de la gânduri rele și deșarte? Pentru aceasta și Apostolul a spus: Mă tem ca nu cumva să abată gândurile voastre (II Corinteni 11, 3). Așadar să fim cumpătați, de la toate acestea, pentru ca să nu ajungă și la noi acuzația Domnului, că strecurăm țânțarul și înghițim cămila (Matei 23, 24).”

Herma, Păstorul, Pilda V – 56, 5-7, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 330-331

„Când se păzesc poruncile Domnului, mi-a spus el (Îngerul Domnului – n.n.) mai departe, postul acesta este foarte bun. Deci, așa să păzești postul acesta, pe care vrei să-l ții: înainte de toate, ferește-te de orice cuvânt rău, de orice poftă rea și curățește-ți inima de toate deșertăciunile veacului acestuia. Dacă le vei păzi pe acestea, postul acesta va fi desăvârșit. Așa să faci! Săvârșind toate cele scrise mai înainte, în ziua aceea în care vrei să postești să nu guști nimic decât pâine și apă; și socotind câtă cheltuială trebuia să faci în ziua aceea cu mâncărurile pe care aveai să le mănânci, pune-o deo­parte, ca s-o dai văduvei sau orfanului sau săracului; și așa să te smerești, ca, din smerenia ta, cel ce a primit milostenia să-și umple sufletul lui și să se roage Domnului pentru tine.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre iubirea față de săraci și despre facerea de bine, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 446

„Învață, omule, de la același proroc în ce constă postul cel curat și fără de viclenie. El ne-o spune așa: Dezleagă orice legătură a nedrep­tății! Desfă strânsoarea zapiselor celor făcute cu de-a sila! Frânge pâinea ta și dă celui flămând și adu sub acoperământul tău pe săracii cei fără adăpost (Isaia 58, 6-7).” 

Sursa: http://ziarullumina.ro

Previous Post

Apostolul zilei (Evrei 11, 24-26; 32-40)

Next Post

Teodora, împărăteasa sfântă a Bizanţului, care a salvat Ortodoxia

Related Posts

Vindecarea depresiei

Depresia (de la cuvântul latinesc depressio-„constricție”, „apăsare”) este dispoziția sufletească abătută, însoțită de moleșeală, astenie, de o apreciere descurajată…
Read More
Total
0
Share