Evanghelia zilei (Ioan 12, 36–47)

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus și, plecând, S-a ascuns de ei. Dar, deși a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El, ca să se împlinească prin aceasta cuvântul prorocului Isaia, pe care l-a zis: «Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Și brațul Domnului cui s-a descoperit?» De aceea nu puteau să creadă, că iarăși a zis Isaia: «Au orbit ochii lor și a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și ca nu cumva să se întoarcă, și Eu să-i vindec». Acestea a zis Isaia când a văzut slava Lui și a grăit despre El. Însă și dintre căpetenii mulți au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniți din sinagogă; pentru că au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. Iar Iisus a strigat și a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Și cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel Care M-a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. Și, dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu îl judec Eu; căci n-am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea.”


Hristos a cerut unitatea Bisericii

Fericitul Augustin, Predici la marile sărbători, Predica 265, 12, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 13, pp. 383-384

„Fraților, luați aminte ce [se cade] să iubiți cel mai mult și în ce [trebuie] să credeți cu tărie! Preaslăvit după Înviere, Domnul ne încredințează Biserica; pe când urma să fie preaslăvit în momentul Înălțării, [Domnul] ne încredințea­ză Biserica; trimițând Duhul Sfânt din cer, ne încredințează Biserica. Ce le-a spus Apostolilor Săi după Înviere: Acestea vi le-am spus pe când eram încă împreună cu voi, pentru că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Lege, în proroci și în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile și le-a spus: Pentru că așa este scris și așa trebuia să pătimească Hristos și să învieze din morți a treia zi (Luca 24, 44-46). Unde este încredințarea Bisericii? Și să se propovăduiască în numele Său pocăința, spre iertarea păcatelor. Unde [să facă] aceasta? La toate neamurile, începând de la Ierusalim (Luca 24, 47). [A spus] aceasta după ce a fost preaslăvit prin Înviere. Ce [a spus] când urma să fie preaslăvit prin Înălțare? Ceea ce ați auzit: Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginile pământului (Fapte 1, 8). Ce [s-a întâmplat] la pogorârea Duhului Sfânt? S-a pogorât Duhul Sfânt, iar cei pe care i-a umplut mai întâi vorbeau în limbile tuturor neamurilor (cf. Fapte 2, 4). Ce altceva înseamnă faptul că fiecare om vorbea în toate limbile, dacă nu unitate între toate limbile? Crezând aceasta și puternic întăriți în aceasta, statorniciți în aceasta printr-o dragoste de nezdruncinat, să Îl lăudăm pe Domnul ca niște copii și să spunem: Aliluia!” 

Sursa: http://ziarullumina.ro

Previous Post

Apostolul zilei (Fapte 18, 22-28)

Next Post

Sfinte Ioane, nu mă lăsa!

Related Posts
Total
0
Share