Pilda viței și a mlădiței
„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca și mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteți curați, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și o adună și o aruncă în foc și arde. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă.”
Dumnezeu Tatăl – Cauza existenței
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scurtă tâlcuire a Rugăciunii „Tatăl nostru”, în Părinți și Scriitori Bisericești (2022), vol. 21, p. 374
„Tatăl nostru, Care ești în Ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta. (Matei 6, 9-10)
Domnul îi învață în aceste cuvinte pe cei ce se roagă că se cuvine să înceapă îndată cu învățătura despre Dumnezeu. El dă aici o învățătură tainică despre modul existenței Cauzei făcătoare a lucrurilor, El Însuși fiind, după ființă, Cauza lucrurilor. Prin cuvintele rugăciunii sunt arătați Tatăl, Numele Tatălui și Împărăția Tatălui, ca să învățăm de la început să chemăm și să venerăm Treimea Cea Una. Căci Numele lui Dumnezeu și Tatăl, Care subzistă ființial, este Însuși Fiul Cel Unul-Născut; iar Împărăția lui Dumnezeu și Tatăl, Care de asemenea subzistă ființial, este Duhul Sfânt. Fiindcă ceea ce Matei numește aici Împărăție, în altă parte, un alt evanghelist a numit Duh Sfânt, zicând: Vie Duhul Tău cel Sfânt și să ne curățească pe noi. Căci Tatăl nu are Numele ca pe ceva dobândit, iar Împărăția nu o cugetăm ca o demnitate care I se adaugă. Pentru că El nu a început să fie, ca să fi început să fie și Tată sau Împărat. El nu a început nici să existe, nici să existe ca Tată sau ca Împărat. Iar dacă, fiind din veci, este și Tată, și Împărat din veci, atunci și Fiul, și Duhul Sfânt există împreună cu Tatăl, ființial, din veci, fiind în chip natural din El și în El, mai presus de cauză și de rațiune, nu iviți, din pricina cauzei, după El. Căci relația arată deodată cu ea și pe cele pe care le leagă prin relație, neîngăduind să fie privite acestea una după alta.
Începând deci această rugăciune, suntem îndemnați să venerăm Treimea deoființă și mai presus de ființă, ca una ce este cauza facerii noastre. Pe lângă aceasta, suntem învățați să vestim și harul înfierii ce ni s-a dat nouă, fiind învredniciți să-L numim pe Cel ce ne este făcător după fire, Tată după har. Iar aceasta ne obligă ca, cinstind numele Născătorului nostru după har, să ne silim să întipărim în viața noastră trăsăturile Celui ce ne-a născut, adică să-I sfințim numele pe pământ, să ne asemănăm Lui ca unui Tată, să ne arătăm fii prin fapte și să preamărim pe Fiul natural al Tatălui…”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
