Prevestirea Sfintelor Pătimiri
Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu va lua și va vesti vouă. Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Deci, unii dintre Ucenicii Lui ziceau între ei: Ce este aceasta ce ne spune: Puțin și nu Mă veți mai vedea și iarăși puțin și Mă veți vedea, și că Mă duc la Tatăl? Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Puțin? Nu știm ce zice. Și a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe și le-a zis: Despre aceasta vă întrebați între voi, că am zis: Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea? Adevărat, adevărat zic vouă că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preschimba în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar, după ce a născut copilul, nu-și mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume. Deci, și voi acum sunteți triști, dar iarăși vă voi vedea și se va bucura inima voastră și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. Și în ziua aceea nu Mă veți întreba nimic. Adevărat, adevărat zic vouă: Oricâte veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da.
Să fim atenți la noi înșine!
Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scrieri II, Cateheza 31, în Filocalica, Ed. Deisis, pp. 325-326
„Fraților și părinților, în învățătura [cateheza] anterioară, ca să nu lungim prea mult cuvântul, am lăsat neterminate cele învățate tocmai atunci când voiam să spunem ce înseamnă a ne supraveghea pe noi înșine; acum însă prin învățătura de față venim să ne plătim datoria cuvântului, ca unii ce am fost așezați pentru aceasta și trebuie să dăm pururea iubirii voastre rația cuvântului (Luca 12, 42).
Așadar, ce este, așa cum spuneam atunci, a fi atenți la noi înșine (Ieșirea 23, 21) și a ne supraveghea pe noi înșine? A se supraveghea fiecare pe sine însuși înseamnă a grăi fiecare către sine însuși: Oare nu cumva mă stăpânește cutare patimă? Căci aud în dumnezeieștile Scripturi că cine are o singură patimă nu va intra în Împărăția Cerurilor, căci scris este: «Căci dacă nu va păzi cineva toată Legea, ci va cădea într-o singură poruncă, S-a făcut vinovat față de toate poruncile» (Iacov 2, 10). În chip asemănător, a se supraveghea cineva pe sine însuși e asemenea cu a spune în el însuși: Oare n-am neglijat cutare sau cutare poruncă, sau nu sunt nepăsător și disprețuitor față de ea și nu o făptuiesc? Căci spune Hristos Dumnezeu: «O iotă și o cirtă din legea poruncilor Mele nu va trece, până ce se vor face toate» (Matei 5, 18), și iarăși: Cine dezleagă una dintre poruncile acestea mai mici și-i învață pe oameni să facă așa, cel mai mic se va chema în Împărăția Cerurilor (Matei 5, 19).
Căci trebuie să fim cu luare-aminte la dumnezeieștile Scripturi și, atunci când acestea se citesc, omul trebuie să se privească pe sine însuși și să înțeleagă ca într-o oglindă sufletul său (Iacov 1, 23) în ce fel de lucruri se află.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
