Nunta din Cana Galileei
„În vremea aceea s-a făcut nuntă în Cana Galileei, iar Mama lui Iisus era acolo. Și au fost chemați la nuntă și Iisus cu Ucenicii Săi. Și, sfârșindu-se vinul, a zis Mama lui Iisus către Dânsul: Nu mai au vin. Iar Iisus i-a răspuns: Ce ne privește pe Mine și pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Sa a zis celor care slujeau: Faceți orice vă va spune. Și erau acolo șase vase de piatră, puse pentru curățirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Iisus le-a poruncit: Umpleți vasele cu apă. Și le-au umplut până sus. Apoi le-a zis: Scoateți acum și duceți nunului. Iar ei i-au dus. Și, când nunul a gustat apa care se făcuse vin și nu știa de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa știau, a chemat nunul pe mire și i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun și, când se amețesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ținut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileei și Și-a arătat slava Sa; și au crezut într-Însul Ucenicii Săi.”
Încă n-a venit ceasul…
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, Omilia 22, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 15, pp. 209-210
„Când Maica lui Iisus I-a zis: Nu mai au vin, Hristos a spus: Ce ne privește pe Mine și pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Și, deși a spus așa, a făcut ceea ce i-a zis Maica Lui. Acest fapt trebuie discutat nu mai puțin decât cel dinainte. Pe Însuși Acesta care a săvârșit minunea Îl vom chema în ajutor și astfel vom afla răspunsul. Nu numai aici spune acest lucru, ci și mai departe același Evanghelist spune că nu au putut să-L prindă pentru că încă nu venise ceasul Lui (Ioan 8, 20). Și iar: Nimeni nu a pus mâna pe El pentru că nu venise încă ceasul Lui (Ioan 7, 30). Și iar: A venit ceasul. Preaslăvește pe Fiul Tău! (Ioan 17, 1). Acestea toate spuse în cuprinsul întregii Evanghelii le-am adunat acum laolaltă ca să dăm o singură lămurire pentru toate. Deci, care este lămurirea celor spuse? Nu pentru că ar fi fost Hristos supus necesității timpului, nici pentru că ar fi luat seama la ore a spus: Încă n-a venit ceasul Meu – căci cum ar fi putut fi astfel Făcătorul vremurilor, al anilor și al veacurilor? -, ci vrea să arate prin cele spuse că toate se săvârșesc la vremea cuvenită, iar nu toate deodată. Dacă nu ar fi făcut fiecare lucru la vremea potrivită, ci le-ar fi amestecat pe toate – și Nașterea, și Învierea, și Judecata ar fi fost confuzie și neorânduială. Ia gândește-te! Trebuia să fie făcută creația, dar nu toată deodată. [Trebuia să fie făcuți] bărbatul și femeia, dar nici aceștia deodată. Trebuia ca neamul omenesc să fie osândit morții și să aibă loc Învierea, dar este un răstimp mare între ele. Trebuia să fie dată Legea, dar nu în același timp cu harul, ci fiecare a fost rânduit la vremea cuvenită. Deci nu S-a supus necesității timpului Hristos, Care a pus rânduială în vremuri și este chiar Făcătorul lor. Dar Ioan Îl înfățișează pe Hristos zicând: Încă n-a venit ceasul Meu pentru a arăta că nu era cunoscut celor mulți…”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Doua, Cap. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 41, pp. 156-157
„În chip folositor vine la începutul semnelor, deși părea să fie chemat întâmplător. Căci, sărbătorindu-se nunta în chip cuviincios, a fost de față și Mântuitorul. Și, fiind chemat și El, sosește împreună cu Ucenicii Săi, nu atât ca să Se afle la masă, cât ca să săvârșească minunea, dar și ca să sfințească începutul nașterii omului, cât ține de trup. Căci trebuia ca Cel ce reînnoia (recapitula în El) firea omului și o rechema întreagă la o treaptă mai bună, să nu le dăruiască binecuvântarea numai celor chemați la existență, ci să le dea de mai înainte harul pregătitor și celor ce se vor naște pe urmă, ca să le facă sfântă trecerea la existență. Și «a treia zi» (ziua Învierii, n.tr.) socotește că are acest înțeles: S-a spus de către Dumnezeu femeii: În dureri vei naște prunci (Facerea 3, 16). Cum trebuia să scăpăm noi și de acest blestem? Sau cum să eliberăm altfel nunta de osândă? A cinstit nunta prin prezența Sa, Cel ce e veselia și bucuria tuturor, ca să elibereze nașterea de prunci de vechea tristețe. Căci, cum zice Pavel, de e cineva în Hristos, e făptură nouă, fiindcă: Cele vechi au trecut, iată toate noi s-au făcut (II Corinteni 5, 17).”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Doua, Cap. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 159
„Multe lucruri preafrumoase a săvârșit deodată prin acest unic și prim semn. Căci s-a sfințit nunta cinstită și s-a desființat blestemul femeilor. Fiindcă nu vor mai naște prunci în dureri, și Hristos a binecuvântat însuși începutul nașterii noastre. Iar slava Mântuitorului nostru a strălucit ca o rază a soarelui. Și ceea ce e mai mare în acestea e că Ucenicii primesc asigurarea credinței din minunarea lor.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
