Întâlnirea cu Nicodim
„În vremea aceea era un om dintre farisei care se numea Nicodim și care era fruntaș al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus și I-a zis: Rabbi, știm că de la Dumnezeu ai venit Învățător; că nimeni nu poate face aceste minuni pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus și i-a zis: Adevărat, adevărat zic ție: Dacă nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască? Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: Dacă nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să vă nașteți de sus. Duhul suflă unde voiește și tu auzi glasul lui, dar nu știi de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim și I-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns și i-a zis: Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști acestea? Adevărat, adevărat zic ție, că noi ceea ce știm grăim și ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiți. Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi spune cele cerești? Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”
Condiții pentru nașterea de sus
Sfântul Vasilie cel Mare, Despre Botez, Cuv. al II-lea, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, p. 207.
„Atunci când ne vom naște de sus (Ioan 3, 7), vom vedea Împărăția lui Dumnezeu, precum a fost făgăduit. Astfel, cred că vom intra în Împărăția lui Dumnezeu după ce ne vom fi născut din apă și din Duh (Ioan 3, 5). Pentru aceasta, este nevoie să vă înfățișez câteva dintre cele multe spuse despre Împărăția lui Dumnezeu, ca să nu ne îndepărtăm în niciun chip de aceasta. Căci în viață puțin lucru nu este deloc puțin lucru, precum ne spune înțeleptul nostru, iar lucrul este limpede și mai convingător dacă ar fi să discutăm despre scrupulozitatea cu care erau cercetați cei meniți preoției sau animalele afierosite jertfei. Astfel, omul nu mai era ales în preoție, iar animalul nu mai era primit ca jertfă dacă se găsea în aceștia cel mai mic cusur sau vreo schilodire, nu doar a vreunui membru, ci chiar a vreunei părți a acestuia. (…) Despre ele scrie și Apostolul: Și acestea li s-au întâmplat acelora ca preînchipuiri ale viitorului și au fost scrise spre povățuirea noastră, la care au ajuns sfârșiturile veacurilor (I Corinteni 10, 11). Iar Domnul, arătând limpede superioritatea [învățăturilor Sale], spune: Mai mare decât Templul este aici (Matei 12, 6) și ne mai dovedește că trebuie să ne îngrijim cu și mai mare sârguință de suflet când zice: Cui i s-a încredințat mult, mai mult i se va cere (Luca 12, 48).”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
