Iisus Hristos S-a coborât din cer
„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: Aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Deci, iudeii murmurau împotriva Lui fiindcă zisese: Eu sunt Pâinea ce S-a coborât din cer; și ziceau: Oare nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, și nu știm noi pe tatăl Său și pe Mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât din cer? Iisus a răspuns și le-a zis: Nu murmurați între voi. Nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-l va aduce Tatăl, Care M-a trimis, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.”
Slăbiciunea omenească
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, XXIV, Convorbirea cu părintele Avraam, II, 1-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 724-725
„Slăbiciunea cugetului vostru arată că încă n-ați renunțat la dorințele lumești și n-ați ucis în voi poftele de odinioară. Căci, precum o dovedește neliniștea inimii voastre plină de dorul de a călători, suportați numai trupește depărtarea de părinți, deși aceasta ar fi trebuit s-o primiți mai întâi sufletește. Ar fi fost smulse toate acestea din inimile voastre, dacă ați fi pătruns în adâncime înțelesul renunțării le cele lumești și principalul temei al pustiului în care ne-am așezat. Și de aceea îmi dau seama că voi suferiți de plictiseala lipsei de activitate în care vă găsiți, așa cum se spune și în Proverbe: (…) Poftele îl omoară pe cel leneș. (…) Nu suntem atât de liberați de mângâierea părinților, încât să ne lipsim de cei ce se bucură că ne susțin din avutul lor, dar ne vine în minte acea învățătură a Mântuitorului, care ne spune să lăsăm la o parte tot ce este în legătură cu trupul: Cine nu va lăsa pe tatăl, pe mama, pe fiii și pe frații săi, nu poate să fie ucenicul Meu. Iar dacă am fi cu totul lipsiți de ajutorul părinților, nu ne-ar lipsi sprijinul celor puternici ai acestei lumi, care s-ar bucura să ne susțină cu lungă dărnicie în toate cele trebuitoare nouă. Datorită generozității lor am fi scutiți de grija de a ne procura cele ale traiului, dacă nu ne-ar îndepărta cu putere de la aceasta blestemul profetului, care zice: Blestemat fie omul care-și pune nădejdea în om. (…) Am fi putut așeza chiliile noastre pe albia fluviului Nil, să avem apă pentru flori, pentru a nu fi siliți s-o aducem pe umerii noștri de la o distanță de patru mii de pași, dacă nu ne-ar întări să răbdăm neobosiți această muncă fericitul Apostol, care spune: Fiecare își va primi plata după munca sa. Știu că sunt și în regiunile noastre locuri de retragere plăcută, în care nu lipsesc pomii încărcați de fructe, grădini frumoase și ne-ar fi toate din belșug, fără cea mai mică trudă a trupului pentru trebuințele traiului, dacă nu ne-am teme că ni se potrivește și nouă acea dojană adresată în Evanghelia bogatului: Tu ți-ai primit mângâierea în timpul vieții tale. Dar întorcându-ne fața de la toate acestea și disprețuind toată plăcerea acestei lumi, noi ne simțim desfătați de asprimea deșertului, (…) urmărind nu câștigurile vremelnice ale acestui trup, ci mângâierile veșnice ale duhului.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
