„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: Eu sunt Pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit. Pâinea care Se coboară din cer este aceasta din Care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este Trupul Meu. Deci, iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea Trupul Său ca să-l mâncăm? Și le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.”
Când Hristos locuiește în noi
Sfântul Macarie Egipteanul, Epistola cea Mare, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, pp. 91-92
„Voiesc să ia aminte cugetul tău şi să înțeleagă că pentru bărbatul desăvârșit, care este afierosit lui Dumnezeu, nu este de ajuns doar a fi el în Dumnezeu, ci trebuie ca și Dumnezeu să fie în el, după cum spune Domnul: Cel care rămâne întru Mine și Eu întru el (Ioan 15, 5). Căci trebuie ca omul lui Dumnezeu să locuiască în sălașul dumnezeiesc și, deopotrivă, să se facă pe sine sălaș în muntele cel sfânt al neprihănitei Dumnezeiri, ca să nu fie doar el cel care împrejmuiește, ci și împrejmuit să fie de slava Celui care nu îngăduie să fie stăpânit de puterea negurii patimilor. Căci Mântuitorul, fiind sfânt şi fără prihană, locuiește în cei vrednici, pentru ca, după cum El este fără de patimă, așa și pe cei care Îl primesc să-i facă fără de patimă, încât să nu mai fie înviforați și purtați încoace și încolo de orice vânt. Căci sunt unii care nu numai că se află ei înșiși departe de tainele lui Hristos, ci și pe cei care sunt aproape de ele îi adapă cu o înșelăciune necurată, deținând pe nedrept adevărul lui Dumnezeu, ei de către care, zice, este cunoscut ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu (Romani 1, 19). Căci, vorbind deșertăciuni și întunecaţi fiind în inima lor nechibzuită, pretind că sunt firești și create de Dumnezeu patimile de necinste, adică plăcerea pentru cele stricăcioase, mânia neîntemeiată, pornirea necuviincioasă care nu pentru Dumnezeu este stârnită şi altele de acest fel.
Noi însă, lăsându-i la o parte pe aceştia şi cuvintele lor, care sunt rătăciri, să cunoaştem că Cel care ne-a zidit ne-a dat voinţă liberă, așa încât să fie în puterea noastră și a tinde spre cele bune, și a ne abține de la cele rele. Căci nu ne-ar fi osândit Dreptul Judecător pentru că suntem stăpâniți de patimi dacă ar fi fost El creatorul lor. Nu, rogu-te, nu, să nu-ți treacă prin gând! Orice minte binecredincioasă se scârbeşte de această învăţătură rea şi grosolană. Căci Dumnezeu este creatorul firilor celor curate şi foarte bune, după cum lămureşte Sfântul Duh despre facerea lumii: Iată, dar, zice, toate sunt bune foarte (Facerea 1, 31).”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
