Hristos – Lumina lumii
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. De aceea, fariseii I-au zis: Tu mărturisești despre Tine Însuți; mărturia Ta nu este adevărată. A răspuns Iisus și le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă știu de unde am venit și unde Mă duc. Voi nu știți de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecați după trup; Eu nu judec pe nimeni. Și, chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu și Cel Care M-a trimis pe Mine. Și în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi și mărturisește despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis. Îi ziceau deci: Unde este Tatăl Tău? Răspuns-a Iisus: Nu Mă știți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu; dacă M-ați ști pe Mine, ați ști și pe Tatăl Meu. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe când învăța în Templu; și nimeni nu L-a prins, pentru că nu venise încă ceasul Lui.”
Cei care nu cred
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a V-a, Cap. XIII, 87.1-87.4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 360
„Ideea unui singur Dumnezeu atotputernic a fost totdeauna, în chip natural, în toți oamenii cu mintea sănătoasă; iar cei mai mulți, cei care nu-și pierduseră rușinea față de adevăr, pricepeau veșnica binefacere a proniei dumnezeiești. Într-un chip general, Xenocrate din Calcedon nu deznădăjduia de a găsi chiar la animalele necuvântătoare ideea de Dumnezeu; iar Democrit, chiar dacă nu o vrea, va mărturisi la fel, datorită consecințelor învățăturilor sale; că, potrivit învățăturii lui, aceleași imagini, care pornesc de la ființa dumnezeiască, cad și pe oameni, și pe animalele necuvântătoare. Departe de mine gândul de a spune că omul este lipsit de ideea de Dumnezeu, el care la creare a avut parte de insuflare dumnezeiască, după cum e scris (Facerea 2, 7).”
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a VI-a, Cap. XVI, 147.2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 465
„Uciderea este luarea cu sila a vieții unui om. Cel care vrea să nimicească învățătura cea adevărată despre Dumnezeu și despre veșnicia Lui, ca să pună în locul ei minciuna, spunând fie că universul este fără pronie, fie că lumea este necreată, fie că sunt minciuni temeiurile adevăratei învățături, acela este cel mai mare criminal.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
