„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de Ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini; rugați, deci, pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său. Mergeți! Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. Nu purtați pungă, nici traistă, nici încălțăminte; și pe nimeni să nu salutați pe cale. Iar în orice casă veți intra, întâi ziceți: Pace casei acesteia! Și de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi. Și în această casă rămâneți, mâncând și bând cele ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutați din casă în casă. Și în orice cetate veți intra și vă vor primi, mâncați cele ce vă vor pune înainte. Și vindecați pe bolnavii din ea și ziceți-le: S-a apropiat de voi Împărăția lui Dumnezeu. Și în orice cetate veți intra și nu vă vor primi, ieșind în piețele ei, ziceți: Și praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea voastră vi-l scuturăm vouă. Dar aceasta să știți, că s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Zic vouă că mai ușor va fi Sodomei în ziua aceea decât cetății aceleia. Vai ție, Horazine! Vai ție, Betsaido! Căci dacă în Tir și în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac și în cenușă. Dar Tirului și Sidonului mai ușor le va fi la judecată decât vouă. Și tu, Capernaume, nu ai fost înălțat oare până la cer? Până la iad vei fi coborât!”
Pacea lui Hristos
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 907
„Pace vă las, zice, vouă, pacea Mea o dau vouă. V-am spus, zice, de multe ori că nu vă voi lăsa orfani, nici nu veți rămâne singuri pe pământ, lipsiți și goliți de Cel ce vă ajută, căci voi fi iarăși cu voi și, deși absent cu trupul, vă voi înconjura cu lucrarea Mea binevoitoare ca Dumnezeu. Vă voi ridica mai presus de orice tulburare și nimeni nu va birui buna voastră cutezanță. Toată frica va slăbi și teama se va depărta de la voi. Căci va răsări în voi o putere dumnezeiască, ce va aduce pace minții și seninătate inimii, ridicându-vă la descoperirea celor mai presus de mintea omenească. Iar acum vă dau vouă pace nu în mod simplu, ci pacea Mea. Iar aceasta nu era altceva decât a le spune limpede: Vă voi dărui Duhul meu și voi fi Eu Însumi cu cei ce-L vor primi pe El. Că pacea lui Hristos este Duhul Lui nu e nevoie de multe cuvinte pentru a explica și dovedi.”
Sfântul Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, cap. X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 116
„Dacă ne vom strădui să facem bine, pacea ne va urma. Aceasta e pricina că nu poți găsi pacea la oamenii cuprinși de temeri omenești, care aleg mai degrabă desfătarea de aici decât făgăduința viitoare. Ei nu știu cât chin are desfătarea de aici și ce fericire are desfătarea viitoare.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
