„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaște inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. Legea și prorocii au fost până la Ioan; de atunci Împărăția lui Dumnezeu se binevestește și fiecare prin stăruință intră în ea. Dar mai lesne este să treacă cerul și pământul decât să cadă o cirtă din Lege. Oricine-și lasă femeia sa și ia pe alta săvârșește adulter; și cel ce ia pe cea lăsată de bărbat săvârșește adulter. Și a zis către Ucenicii Săi: Cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceștia mici. Luați aminte la voi înșivă. De-ți va greși fratele tău, dojenește-l, și dacă se va pocăi, iartă-l. Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine zicând: Îmi pare rău, iartă-l pe el.”
Binecuvântarea Domnului în unirea și dragostea dintre frați
Sfântul Ioan Gură de Aur. Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul 132, Doxologia, Iași 2011, pp. 580-582
Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună! Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac (Ps. 132).
În acest verset, și plăcerea, și frumusețea sunt reunite. Pe acestea le-a dobândit dragostea (…) Pe aceasta o cântă aici. Căci nu a vorbit simplu despre faptul de a locui într-o casă, ci de a locui împreună în comuniunea (unirea) dragostei. (…) Acestea nu sunt spuse în van, ci fiindcă mai înainte de robie cele zece seminții și celelalte două erau dezbinate – fapt care a fost pricină de multă fărădelege și care i-a dus la răzvrătiri, la ceartă și la războaie. Ca nu cumva acestea să se întâmple iarăși, (psalmistul) îndeamnă poporul și îl sfătuiește să nu se mai dezbine, ci să locuiască împreună, să se adune laolaltă, să se supună unui singur conducător și rege și dragostea să curgă de la început până la sfârșit ca roua care se coboară și se răspândește pretutindeni.
(…) Că acolo a poruncit Domnul binecuvântarea. Unde, adică? Acolo, într-o asemenea locuire împreună, într-o asemenea unire, într-o asemenea armonie și sălășluire împreună. Și aceasta este binecuvântarea, după cum blestemul se află în cele contrare. (…) Căci acolo unde este dragoste, este multă siguranță, mult ajutor de la Dumnezeu. (…) Căci așa cum războiul și cearta produc moartea, și moarte neașteptată, la fel dragostea și unirea aduc pacea și armonia. Iar unde este pace și armonie, acolo este viață la adăpost de pericole și în deplină siguranță.
Sursa: http://ziarullumina.ro.
