În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Și nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru. Zis-a către Ucenici: Veni-vor zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului Omului, și nu veți vedea. Și vor zice vouă: Iată, este acolo; iată, este aici; nu vă duceți și nu vă luați după ei. Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa. Dar mai întâi El trebuie să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta.
Cum este Împărăția Cerurilor
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Întâia convorbire cu părintele Moise, Cap. XIII, 3-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 316-317
„Cum este Împărăția Acestuia arată apostolul zicând astfel: Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare sau băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Așadar, dacă Împărăția lui Dumnezeu este în noi și dacă această Împărăție a lui Dumnezeu este dreptate, pace și bucurie, înseamnă că acela care trăiește în acestea este în Împărăția lui Dumnezeu și, dimpotrivă, cei ce trăiesc în nedreptate, dezbinare și tristețea aducătoare de moarte se găsesc în împărăția diavolului și în iadul morții. Prin aceste arătări se deosebește Împărăția lui Dumnezeu de cea a diavolului. Și la drept vorbind, dacă luăm în considerare acea stare de contemplație, prin care se obțin virtuțile trebuitoare pentru Împărăția lui Dumnezeu, în ce altceva să ne încredem, dacă nu într-o stare de bucurie fără de sfârșit? Ce altceva se potrivește cu adevărata fericire decât liniștea neîncetată și bucuria veșnică? Și, ca să afli mai sigur nu prin vorbele mele adevărul celor pe care le-am spus, ci prin autoritatea Domnului Însuși, ascultă cum descrie El foarte clar felul și starea acelei lumi: Iată, Eu voi face Ceruri noi și pământ nou; cele de mai înainte nu vor mai fi în amintire și nu vor mai copleși inimile, ci veți tresălta și vă veți bucura veșnic de cele pe care Eu le creez. Și iarăși: Se vor găsi în ele bucurie și veselie, lucrarea harului și glas de laudă, și așa va fi lună de lună, sabat după sabat. Și de asemenea: Vor veni bucuria și veselia, vor fugi gemetele și durerea. (…) Împărăția Cerurilor trebuie înțeleasă din trei puncte de vedere: sau că vor domni Cerurile, adică Sfinții care se găsesc în el, potrivit cuvintelor: Tu vei fi peste cinci cetăți și tu peste zece, precum se spune și discipolilor: Veți ședea pe douăsprezece tronuri și veți judeca cele douăsprezece triburi ale lui Israel, sau că înseși cerurile vor începe să fie guvernate de Hristos, fiindcă, de bună seamă, Dumnezeu va începe să fie peste toți cei supuși Lui, ca totul peste toate, sau că, fără îndoială, cei sfinți vor domni în Ceruri împreună cu Domnul.”
Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, prolog, 6.20, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 14, p. 205
„…împrospătându-ne nădejdea în dobândirea viitoarelor bunătăți ale Împărăției cerești, în care nesfârșitele și luminoasele oști se rotesc în jurul Împăratului a toate. (Nu este lumina izvorâtă din acest soare singuratic al nostru, fiindcă ele toate răspândesc acolo o lumină mai puternică decât cea a soarelui, licărind și scânteind de străluminarea revărsată în ele de veșnicul lor izvor.) Acolo sufletul ființează îmbăiat în neîntinata frumusețe a bunătăților; acolo viața nu știe ce este necazul; acolo ne vom putea împărtăși din bucuria cea cuminte și preasfântă; timpul devine durată fără sfârșit și încetează de a mai fi timp, fiindcă ajunge să capete altă dimensiune, nemaifiind supus unei limite, nemaiputându-se măsura nici în zile, nici în luni, nici în ani, nici în anotimpuri sau în perioade. Nu va mai fi decât un singur fel de viață, întinzându-se la nesfârșit; o viață luminată nu de soare, nici de puzderia stelelor sau de razele lunii, nu, ci o viață al cărei soare va fi Însuși Dumnezeu-Cuvântul, Fiul Cel Unul-Născut al Împăratului suprem.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia V, 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 119
„Vremea învierii, atunci când se vor preaslăvi trupurile lor, prin lumina cea negrăită, care de acum se află între ei, adică prin puterea Duhului, care le va fi atunci îmbrăcăminte, mâncare, băutură, bucurie, veselie, pace, veșmânt și viață veșnică. Că Duhul Cel dumnezeiesc, pe care de acum s-au învrednicit a-L primi întru ei, va fi atunci frumusețea și strălucirea (lor) cerească.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia VI, 7, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 124
„Cât privește cununile, pe care le vor primi creștinii în lumea cealaltă, acestea nu sunt lucruri create.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia XIX, 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 191
„Noi ne vom odihni în Dumnezeu, în Împărăția Sa, iar Dumnezeu Se va odihni în noi în veci.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
