Evanghelia zilei (Luca 18, 15-17; 26-30)

Iisus și copiii

„În vremea aceea aduceau la Iisus pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau. Dar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ție. Și El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este niciunul care a lăsat casă, sau femeie, sau frați, sau părinți sau copii, pentru Împărăția lui Dumnezeu, și să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viață veșnică.”


Copiii Domnului

Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea a III-a, 98-100, în Pă­rinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 16, pp. 306-307

„Luându-vă în mâinile Sale pe voi, care ați primit viețuirea cea bună, Învățătorul vă va explica aceste cuvinte. Școală este Biserica aceasta, iar Mirele ei, unicul Învă­țător, voință bună a Bunului Părinte, înțelepciune curată, sfin­țenie a cunoașterii. Iar El este jertfă de ispășire pentru păcatele noastre (I Ioan 2, 2), după cum spune Ioan. El este Cel care vindecă și trupul și sufletul nostru, vindecă omul în întregime. Este jertfă de ispășire nu numai pentru păcatele noastre, ci și pentru ale întregii lumi. Și prin aceasta știm că L-am cunoscut: dacă păzim poruncile Lui. Cel care zice: «L-am cunoscut», dar nu păzește poruncile Lui, este mincinos și în el nu este adevărul; dar cel care păzește poruncile Lui, în acela cu adevărat dragostea de Dumnezeu este desăvârșită. După aceasta cunoaștem că noi suntem în El. Cel care spune că rămâne în El este dator să umble și el așa cum a umblat Acela (I Ioan 2, 2-6).

O, odrasle ale fericitei pedagogii! Noi, pruncii, să desăvârșim frumosul chip al Bisericii și să alergăm la mama cea bună. Și, dacă ajungem ascultători ai Cuvântului, să slăvim iconomia cea fericită datorită căreia omul e condus de Pedagog, dar este și sfințit în calitate de copil al lui Dumnezeu; este educat pe pământ, dar locuiește în ceruri, unde primește pe Tatăl, despre Care învață pe pământ. Cuvântul pe toate le și face, le și învață, le și educă. Calul e condus cu frâul, taurul cu jugul, fiara este prinsă cu ajutorul cursei; omul însă este transformat de Cuvânt; prin Cuvânt fiarele se îmblânzesc, peștii sunt ademeniți, iar păsările sunt coborâte. Cu adevărat, El e Cel care face frâu pentru cal, jug pentru taur, cursă pentru fiară, undiță pentru pește și lanț pentru pasăre. El conduce cetatea, El lucrează pământul, El poruncește, El slujește, El pe toate le creează: El a făcut pământul, El cerul, El marea, El stelele toate, care încununează cerul (Homer, Iliada XVIII). (…) Milostivește-Te de noi, copiii Tăi, Pedagogule, Tată, conducătorul lui Israel, Fiul și Tatăl, Amândoi în Unul, Doamne! Dă-ne nouă, celor care urmăm poruncile Tale, să împlinim în noi asemănarea chipului.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
80
Shares
Previous Post

Viețile Sfinților – decembrie, ziua 21

Next Post

Bunicii nu au voie să moară în luna decembrie

Related Posts