Evanghelia zilei (Luca 2, 20-21; 40-52)

„În vremea aceea păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte le auziseră şi văzuseră, după cum li se spusese. Şi când s-au împlinit opt zile şi trebuia să-L taie împrejur pe Prunc, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de Înger, înainte de a Se zămisli în pântece. Iar Pruncul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi Harul lui Dumnezeu era cu El. Şi părinţii Săi se duceau în fiecare an la Ierusalim, de Praznicul Paştilor. Iar când a fost Iisus de 12 ani, ducându-se ei la Ierusalim, după obiceiul Praznicului, şi sfârşindu-se zilele şi pornind ei înapoi, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim. Iosif şi mama Lui n-au ştiut şi socotind că Dânsul este împreună cu alţi tovarăşi de călătorie, au mers cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi; însă nu L-au găsit. Atunci s-au întors la Ierusalim şi L-au căutat. După trei zile L-au găsit în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi care-L auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Sale. Când L-au văzut părinţii Săi, au rămas uimiţi, iar mama Sa a zis către Dânsul: Fiule, de ce ne-ai făcut aşa? Iată, tatăl Tău şi eu, îngrijoraţi, Te căutăm. Dânsul însă a zis către ei: de ce era să Mă căutaţi? Nu ştiaţi, oare, că în cele ce sunt ale Tatălui Meu Mi se cădea să fiu? Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor. Apoi a plecat împreună cu ei şi a venit în Nazaret, şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste lucruri şi cuvinte. Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu Harul înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor”.


A opta zi – semnul mântuirii

Sf. Iustin Martirul și Filozoful, Dialogul cu iudeul Tryphon, PSB, vol. 2, IBMBOR, București 1979, cap. 24, p. 117

„De altfel, o, bărbaţi, ne-ar fi cu putinţă să dovedim, am zis eu, că ziua a opta avea o taină mai mare decât cea de a şaptea, iar această taină a fost vestită prin acestea de către Dumnezeu. Dar, pentru ca să nu vi se pară că trec acum la alte chestiuni, înţelegeţi aceea ce vă spun, că sângele circumciziunii aceleia a fost desfiinţat şi că noi credem acum într-un singur Mântuitor. Acum există o altă alianţă, iar din Sion a ieşit o altă Lege, Iisus Hristos circumcide pe toţi care vor, după cum s-a arătat mai sus, cu cuţite de piatră, pentru ca ei să devină un neam drept, un popor care păzeşte credinţa, care înţelege adevărul şi care păstrează pacea. Veniţi cu mine, voi toţi, care vă temeţi de Dumnezeu, cei care voiţi să vedeţi bunătăţile Ierusalimului. Veniţi să umblăm în Lumina Domnului, căci El a lăsat să meargă în această Lumină pe poporul Său, casa lui Iacov. Veniţi toate neamurile să ne adunăm în Ierusalimul care nu va mai fi atacat din cauza fărădelegilor popoarelor”.

Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia după Sf. Luca, III, 5-6, p. 17

„Hristos a fost tăiat-împrejur într-a opta zi și a primit Numele Său: pentru că în chiar acel moment noi am fost mântuiți de către El și prin El: întru Care, se zice, aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos, îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi. (Col. 2, 11-12). De aceea, așa cum moartea Lui a fost din iubire față de noi, tot așa au fost și Învierea Sa, și Tăierea-împrejur. Căci El a murit pentru ca noi, cei ce am murit împreună cu El întru moartea Lui față de păcat, să nu mai trăim întru păcat”.

„Mai mult, venind Fiul între noi, deși prin fire Dumnezeu și Stăpânul a toate, totuși, prin această venire, El nu disprețuiește măsura noastră. Dimpotrivă, El vine împreună cu noi sub aceeași Lege, chiar dacă, Dumnezeu fiind, El este Legiuitorul. Asemenea iudeilor, El a fost tăiat-împrejur a opta zi, pentru a-Și dovedi obârșia din neamul lor, tocmai ca ei (iudeii) să nu-L poată tăgădui. Pentru că Hristosul era așteptat din seminția lui David, El le-a oferit o dovadă a înrudirii Sale (cu ei). Căci, chiar și așa, circumcis fiind asemenea lor, ei se îndoiau de El, zicând: cât despre Omul acesta, nu știm de unde este. Cu atât mai mult ar fi avut motive de îndoială dacă El nu ar fi respectat Legea și nu ar fi fost tăiat-împrejur trupește”.

Sursa: http://ziarullumina.ro

Previous Post

„Vasilopita” sau „plăcinta Sfântului Vasilie”

Next Post

Viețile Sfinților – ianuarie, ziua 1

Related Posts
Total
0
Share