„În vremea aceea, pe când Iisus învăța poporul în Templu și binevestea, au venit preoții și cărturarii, împreună cu bătrânii, și L-au întrebat, zicând către El: Spune nouă, cu ce putere faci acestea sau cine este cel ce Ți-a dat această putere? Iar El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt și spuneți-Mi: Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Și ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom spune: din cer, va zice: Pentru ce n-ați crezut în el? Iar dacă vom zice: de la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredințat că Ioan a fost proroc. Și au răspuns că nu știu de unde este. Atunci Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.”
Puterea de a lega și dezlega păcatele
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Cap. 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 1156-1158
„Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute (Ioan 20, 22-23). După ce i-a făcut strălucitori prin marea demnitate a apostoliei și, precum am spus adineauri, i-a arătat iconomi și slujitori ai Sfintelor Altare, îi sfințește îndată, dându-le Duhul Său printr-o suflare văzută, ca să credem și noi cu tărie că Sfântul Duh nu e străin de Fiul, ci e de o ființă cu El și purcede din Tatăl prin El. A arătat că celor chemați prin El să fie Apostoli ai lui Dumnezeu li se dă în mod necesar Duhul. Și pentru care pricină? N-ar putea lucra ceva din cele ce plac lui Dumnezeu, nici n-ar putea scăpa din lanțurile păcatului, neîmbrăcându-se mai înainte cu putere de sus (Luca 24, 29) și nepreschimbându-se în altceva decât ceea ce fuseseră înainte. De aceea s-a și spus către careva dintre cei vechi: Atunci Duhul Domnului se va coborî peste tine și vei proroci și tu cu ei și te vei face alt om (I Regi 10, 6). Dar și Prorocul Isaia ne-a vestit că cei ce vor primi pe Dumnezeu își vor înnoi puterea. Iar preaînțeleptul Pavel, spunând că s-a ostenit mai mult decât alții în lucrarea apostolică, a adăugat îndată: Dar nu eu, ci Harul lui Hristos care este cu mine (I Corinteni 15, 10). Pe lângă aceasta, mai spunem și că Ucenicii n-ar fi înțeles deloc taina despre Hristos, nici nu s-ar fi făcut învățători adevărați, dacă n-ar fi fost călăuziți de lumina Duhului spre descoperirea celor mai presus de minte și cuvânt, spre a învăța, astfel, cele la care trebuie să se urce. Căci se zice: Nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, după cuvântul lui Pavel, decât în Duhul Sfânt (I Corinteni 12, 3). Deci, deoarece aveau să spună că Iisus este Domn, adică să-L propovăduiască pe El ca Dumnezeu și Domn, era necesar să primească, unit cu demnitatea apostoliei, harul Duhului, dăruindu-L Hristos pe El, nevenind din dărnicia altcuiva, ci dăruind pe Duhul din Sine. Căci Duhul nu străbate la noi altfel de la Tatăl decât prin Fiul.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
