Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Păziți-vă de oameni, pentru că își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători pentru numele Meu. Și va fi vouă prilej de mărturisire. Puneți, deci, în inimile voastre să nu gândiți de mai înainte ce veți răspunde; căci Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toți potrivnicii voștri. Și veți fi dați și de părinți și de frați și de rudenii și de prieteni, și vor ucide pe unii dintre voi și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; dar niciun păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre.
Originea răutății
Metodiu de Olimp, Despre liberul arbitru, Despre Dumnezeu și despre materie, XVIII, Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 10, p. 232
„(…) Răul își are originea în invidie și invidia a fost cauzată de cinstea superioară de care omul a fost învrednicit de Dumnezeu. Răul consta în nesupunerea, în călcarea poruncii lui Dumnezeu de către om. Adesea, deși fapta făcută nu este prin natura ei rea, fiindcă Dumnezeu nu vrea să fie făcută, ea devine rea. Cândva, Dumnezeu a poruncit poporului de demult să intre în pământul făgăduinței, iar acesta nu s-a supus poruncii divine și n-a vrut să se bucure de promisiune; mai târziu, când Dumnezeu i-a interzis intrarea în acest pământ, intrând acolo împotriva voinței divine, el a suportat o pedeapsă dreaptă. De aceea, zicem noi, dacă acest fapt nu este rău prin natura sa, devine rău dacă Dumnezeu nu vrea să se întâmple și-i oprește pe oameni să-l facă. Apoi, trebuie spus că nesupunerea (omului) față de Dumnezeu este ceva rău, pentru că el a fost creat de Dumnezeu cu rațiune.”
Sfântul Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 15, pp. 38-39
„E necesar să înfățișăm adevărul învățăturii bisericești: că răul nu e de la Dumnezeu, nici n-a fost în Dumnezeu, nici n-a fost de la început, nici nu există vreo substanță a lui, ci oamenii, respingând gândul binelui, au început să gândească și să-și născocească cele ce nu sunt și cele pe care le voiesc. Căci precum atunci când apare soarele și tot pământul e luminat de lumina lui, cineva, închizând ochii, își nălucește întunericul fără să fie întuneric și umblă rătăcind ca în întuneric, (…) tot așa și sufletul oamenilor, închizându-și ochii prin care poate vedea pe Dumnezeu, și-a născocit cele rele, în care se mișcă și nu știe că nu face nimic deși i se pare că face ceva. Căci dă un chip celor ce nu sunt și ceea ce s-a săvârșit nu rămâne cum s-a săvârșit, ci, precum s-a stricat, așa și apare. Pentru că sufletul a fost făcut ca să vadă pe Dumnezeu și să fie luminat de El, dar în locul lui Dumnezeu el a căutat cele stricăcioase și întunericul, precum zice Domnul în Scripturi: Dumnezeu a făcut pe om drept; dar oamenii au căutat gânduri multe (Ecclesiast 7, 29). Așa s-a săvârșit și s-a închipuit de la început în oameni aflarea și născocirea răului.”
Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a II-a, IV-V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, pp. 90-91
„Mă minunez, însă, cum nu se înspăimântă de ei înșiși acești oameni, când sunt purtați de mintea lor să rostească niște blasfemii atât de neîngăduite!
Nu este, deci, un gând binecredincios să spui că răul este făcut de Dumnezeu, pentru că nimic din cele contrarii nu vine de la contrariul său; nici viața nu naște moarte, nici întunericul nu este început al luminii, nici boala nu aduce sănătate; în schimbările stărilor sufletești schimbările se fac de la contrarii la contrarii; dar la nașteri, cel născut nu se naște din cineva care are o natură potrivnică lui, ci din cei de aceeași natură.
Dar pot fi întrebat:
– Dacă răul nu este nici nenăscut, nici făcut de Dumnezeu, de unde își are existența? Că nimeni din cei ce viețuiesc nu va spune că răul nu există! Ce să spunem?
– Răul nu are o existență vie și însuflețită, ci este o stare sufletească potrivnică virtuții, din pricină că cei care nu sunt cu luare aminte asupra vieții lor se depărtează de bine.
Nu căuta, dar, răul în afară de tine și nici nu-ți închipui o natură care să fie cauza răului, ci fiecare să se recunoască pe el însuși cauza răului care este în el.
Din relele care ni se întâmplă în viață, pe unele ni le aduce firea noastră omenească, de pildă: bătrânețea și bolile; altele sunt datorită întâmplării, de pildă: faptele, care, în afara gândului nostru, au cauze străine, adeseori dureroase sau vesele, de pildă: când găsești o comoară săpând o fântână sau când, ducându-te în piață, îți iese în cale un câine turbat; alte rele depind de noi, de pildă: a-ți înfrâna poftele sau a da frâu liber plăcerilor, a-ți stăpâni mânia sau a bate pe cel care te-a supărat, a spune adevărul sau a minți, a fi blând și măsurat sau îngâmfat și mândru. Peste toate acestea tu ești stăpân! Nu căuta începuturile lor în afară de tine, ci cunoaște că răul ia început din căderile cele din voia ta. Dacă răul ar fi fără voia noastră și nu cu voia noastră, atunci n-ar atârna asupra celor ce fac rău atâta frică de legi și nici n-ar fi atât de nemiloase pedepsele date de tribunale pe măsura faptelor săvârșite de răufăcători.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LIX, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 687
„Dacă încă mai întrebi: De unde vine răul?, îți voi spune: din trândăvie, din însoțirile cu cei răi, din disprețuirea virtuții. De aici vine și răul, și întrebarea ce și-o pun unii: De unde vine răul? Niciun om care săvârșește fapte bune, care alege o viață cinstită și curată nu-și pune această întrebare. Și-o pun cei care săvârșesc păcate; ei împletesc pânză de păianjen, voind ca prin aceste învățături greșite să izvodească o mângâiere neroadă purtării lor stricate.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
