„În vremea aceea, Iisus Însuși era ca de treizeci de ani când a început să propovăduiască, fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, fiul lui Iosua, fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Iosif, fiul lui Ioda, fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmodam, fiul lui Er, fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Lorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, fiul lui Melea, fiul lui Mainan, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, fiul lui Iesei, fiul lui Obed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, fiul lui Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, fiul lui Serug, fiul lui Ragav, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainan, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu. Iar Iisus, fiind plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie.”
Noi și strămoșii noștri
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XLIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 107
„Dacă avem strămoși virtuoși, să le imităm virtutea; dacă dimpotrivă avem strămoși păcătoși, să nu socotim că răutatea lor ne vatămă cu ceva, ci să ne pregătim de ostenelile cele pentru virtute. Să fim încredințați că nu ne poate vătăma deloc răutatea lor. Fiecare este încununat sau osândit după cele ce-a făcut; așa precum spune fericitul Pavel: Ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, fie bine, fie rău (II Corinteni 5, 10)”.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXIII, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 282
„Iar dacă vrem să facem genealogia cuiva, apoi să n-o facem vorbind de părinții, de bunicii și de străbunicii aceluia, ci să dăm la iveală virtutea lui. Acesta-i cel mai minunat chip de genealogie! Ce folos de-i sunt părinții străluciți și virtuoși, dacă el n-are viață plină de fapte bune? Și iarăși, ce pagubă are de-i sunt părinții și strămoșii de neam prost și fără vază, dacă el e încărcat cu mii de virtuți? Dreptul Noe nu se trăgea din părinți cu vază, dar a ajuns om virtuos și a atras asupra lui dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeiasca Scriptură nu ne spune de părinții lui Noe că au fost virtuoși și totuși Noe a putut să se urce pe culmile virtuții, deși au fost atâtea piedici și era împiedicat de atâția. Ca să afli că nimic nu-l poate împiedica pe cel care priveghează, pe cel care e cu mintea trează, pe cel care are multă grijă de mântuirea lui.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
