„În vremea aceea trecea Iisus sâmbăta prin semănături, și Ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile și mâncau. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceți ce nu se cade a face sâmbăta? Și Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-ați citit ce a făcut David când a flămânzit el și cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat pâinile punerii înainte și a mâncat și a dat și însoțitorilor săi din ele, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoții? Și le zicea: Fiul Omului este Domn și al sâmbetei. Iar în altă sâmbătă, a intrat El în sinagogă și învăța. Și era acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată. Dar cărturarii și fariseii Îl pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină. Însă El știa gândurile lor și a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te și stai în mijloc! El s-a ridicat și a stat. Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: A face bine sau a face rău? A mântui un suflet sau a-l pierde? Și, privind împrejur pe toți aceștia, i-a zis: Întinde mâna ta. Iar el a făcut așa, și mâna lui s-a făcut la loc sănătoasă, ca și cealaltă.”
Fiul Omului – Domn al sâmbetei
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XL, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 483
„Uită-mi-te însă cât de felurite şi de potrivite dovezi aduce Domnul pentru desființarea sâmbetei. Când a făcut tină şi a vindecat pe orbul din naştere într-o sâmbătă nici nu-Şi îndreptățeşte fapta Sa (Ioan 9, 1-41), deşi L-au învinuit fariseii şi atunci; era însă de ajuns chipul în care a creat ochii orbului, ca să arate că El este Stăpânul legii. Când a vindecat pe slăbănogul de la Vitezda, când slăbănogul şi-a luat patul (Ioan 5, 1-18) şi când fariseii L-au învinuit, Domnul Îşi justifică fapta şi ca om, şi ca Dumnezeu; ca om, când spune: Dacă omul primeşte tăiere împrejur sâmbăta, ca să nu se strice legea – şi n-a spus ca să se folosească omul -, pe Mine vă mâniați că am făcut sâmbăta pe un om întreg şi sănătos (Ioan 7, 23); ca Dumnezeu, când spune: Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrez (Ioan 5, 17). Când fariseii i-au învinuit pe Ucenici că nu păzesc sâmbăta, le-a spus: N-ați citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei dimpreună cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile punerii înainte? (Matei 12, 3-4), şi le-a adus ca martori şi pe preoți (Matei 12, 4). Şi acum iarăşi îi întreabă: Este îngăduit sâmbăta a face bine sau a face rău? (Marcu 3, 4); (…) Domnul cunoştea dragostea lor de bani; ştia că sunt mai mult iubitori de bani decât iubitori de oameni.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia XXXV, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 243
„Odinioară, în vremea sabatului celui prefigurativ, deşi (oamenii) se odihneau cu trupul, sufletele lor erau încătuşate în răutăți şi păcate. Or, acesta este sabatul cel adevărat, odihna cea adevărată, când sufletul este curat şi nu împlineşte cugetele lui satan, când se odihneşte în liniştea şi bucuria cea veşnică a Domnului.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
