Fericirile
„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de Ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți. Iar El, ridicându-Și ochii spre Ucenicii Săi, zicea: Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu. Fericiți sunteți voi, care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru, ca rău, din pricina Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră este multă în ceruri.”
Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni!
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Capitolul al Doilea, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 962
„Căci, arătându-se binele, în mod necesar răul își afirmă împotrivirea. Din această pricină iubitorilor de virtute li se opun cei ce nu râvnesc la același mod de viață. Deci nu trebuie să se întristeze ucenicii, chiar dacă se văd respinși de lume din cauza iubirii lor de virtute și a dreptei lor credințe, ci trebuie, dimpotrivă, să se bucure, primind din ura dinspre lume încredințarea că vor fi îmbrăcați în lumină de Dumnezeu și făcuți vrednici de toată cinstirea. Privește cât de greșit ar fi fost să fi ales ucenicii să nu rabde a pătimi, așa cum se cuvenea. A fi urâți de unii nu e un lucru cu totul lipsit de primejdie, dar a refuza aceasta nu e îngăduit de Dumnezeu, ci e un mare câștig a voi cineva să pătimească astfel. Căci dacă cel urât de cei ce cugetă cele ale lumii e socotit ca aflându-se în afara lumii, cel iubit de lume trebuie cugetat ca unul ce s-a legat de relele lumii (…) Pavel (…) scrie: Căci acum caut bunăvoirea oamenilor sau a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș plăcea oamenilor, n-aș fi rob al lui Hristos (Galateni 1, 10). Nu putem plăcea și oamenilor, și lui Dumnezeu. Căci, cum s-ar împlini voia amândurora, când e o mare deosebire între voințele lor? Fiindcă una caută spre virtute, iar cealaltă, spre răutate. Deci cel ce vrea să slujească într-un unic mod lui Dumnezeu și nu vede nimic mai presus de dreapta credință în El trebuie să lupte cu cei ce iubesc lumea, când vrea să-i îndemne să părăsească întinăciunile ei. Căci le sunt greu de purtat iubitorilor de plăceri sfaturile care îi cheamă spre altceva, așa cum și celor ce-și corup trupul prin aceste patimi le sunt împovărătoare ajutoarele ce folosesc la curățirea acelorași.”
Tertulian, Despre pocăință, IX, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 218
„Cu cât te vei cruța mai puțin, cu atât mai mult, crede-mă, te va cruța Dumnezeu.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
