,

Evanghelia zilei (Luca 6, 17-23)

Fericirile

„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți. Iar El, ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu. Fericiți sunteți voi, care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru, ca rău, din pricina Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră este multă în ceruri.”


Fericiți făcătorii de pace!

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a IV-a, Cap. VI, 40.2.-40.4., în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 254

„Fericiți făcătorii de pace, adică cei care domesticesc și îmblânzesc legea care se luptă împotriva gândului minții noastre, cei care îmblânzesc amenințările mâniei, momelile poftei și celelalte patimi, care duc război împotriva gândirii noastre. Aceștia, ducându-și viața însoțiți de știință, de fapte bune și de învă­țătura cea adevărată, se vor restabili în înfierea cea foarte mult dorită. Desăvârșiți făcători de pace sunt aceia care păstrează neclintită pacea în orice împrejurare din viață, cei care numesc sfântă și bună conducerea dumnezeiască a lumii, care-și găsesc reazemul lor în știința lucrurilor dumnezeiești și omenești, datorită căreia ajung de socotesc contra­rietățile din lumea materială cea mai frumoasă armonie a crea­ți­ei. Făcătorii de pace aduc pace și celor care se războiesc cu vicleniile de luptă ale păcatului, învățându-i să se întoarcă la credință și la pace.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, Cuvântul VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 390

„Fericiți făcătorii de pace. Iar făcătorul de pace este cel care dă pace altuia. Însă n-ar împărtăși-o cineva altuia, dacă n-ar avea-o el însuși. Deci mai întâi voiește să fii tu însuţi plin de bunătăţile păcii, apoi să dai din bine și celor lipsiţi de el și să nu iscodească cuvântul o tâlcuire prea adâncă. Pentru că ne ajunge pentru dobândirea acestui bun și numai înțelesul ce ne stă la îndemână. Fericiți făcătorii de pace. Cuvântul dăruiește în scurtimea lui tămăduirea multor boli, cuprinzându-le toate pe rând în înţelesul lui larg și general. Să înţelegem întâi ce este pacea. Ce este altceva decât împreu­na-simțire iubitoare, îndreptată spre cel de aceeași fire? Dar atunci, ce este ceea ce se cugetă potriv­nic păcii? Ura, mânia, iuțimea, pizma, pomenirea răului, făţărni­cia, neno­ro­cirea războiului. Vezi câtor boli le este leac un singur cuvânt? Căci pacea se împotri­vește la fel fiecărei boli din cele spuse și face să înceteze răul prin venirea ei.”

Sursa: http://ziarullumina.ro