Duminica a 20-a după Rusalii (Învierea fiului văduvei din Nain)
În vremea aceea S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi împreună cu El mergeau Ucenicii Lui şi mulţime mare. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, iar mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Proroc mare S-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.
Învierea trupurilor și moartea păcatelor
Metodiu de Olimp, Banchetul sau despre castitate, Discursul IX: Tysiana, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 10, pp. 104-105
„Atunci, corturile noastre ale tuturor se vor reface, oasele se vor reuni cu carnea și corpul va învia. Atunci vom serba pentru Domnul, în toată strălucirea ei, ziua bucuriei, atunci când vom lua înapoi nestricăciune, corturile noastre care nu vor mai muri, nici nu se vor mai descompune în pământul mormântului. Căci cortul nostru era și mai înainte nepieritor, dar din cauza nesupunerii a fost antrenat spre cădere și ruină; dar Dumnezeu a dezlegat păcatul prin moarte, pentru ca omul păcătos să nu fie nemuritor și trăind odată cu el și păcatul, să fie în veci condamnat. Deci, de aceea, trupul a murit, deși nu fusese muritor sau stricăcios, și sufletul s-a separat de trup pentru ca prin moarte să fie ucis păcatul, ca să nu mai poată trăi în cel mort.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
