„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina de el și Fiul Omului când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a Sfinților Îngeri. Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Lucrarea lui Dumnezeu în lume
Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a IX-a, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 161-162
„Când spune: Eu sunt Cel ce am întocmit lumina și am făcut întunericul (Isaia 45, 7), Dumnezeu Se arată pe Sine Creator al zidirii, dar nu autor al răului. Ca să nu crezi cumva că altul este creatorul luminii și altul creatorul întunericului, a spus că El este Făcătorul și Meșterul a două elemente aparent potrivnice în natură, ca să nu cauți un alt creator pentru foc, altul pentru apă, altul pentru aer și altul pentru pământ, pentru că aceste elemente sunt aparent contrare în virtutea contrarietății calităților lor. Unii, pornind de la această idee, au căzut în politeism. Dumnezeu face pace și zidește rele (Isaia 45, 7). Face pace mai cu seamă în tine, când îți liniștește mintea printr-o învățătură bună și-ți potolește patimile care se ridică împotriva sufletului. Zidește rele, adică le preschimbă și le aduce într-o stare mai bună, în așa fel că încetează de a mai fi rele și îmbracă natura binelui. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule (Psalmi 50, 11), adică: Nu-mi crea acum inima, ci înnoiește inima mea cea învechită din pricina răutății, și: Ca din cei doi să zidească un om nou (Efeseni 2, 15); aici cuvântul să zidească nu are sensul unei aduceri de la neființă la ființă, ci al unei preschimbări în bine a celor deja existente; și: Dacă cineva este în Hristos, este făptură nouă (II Corinteni 5, 17); și, iarăși, Moise spune: Nu este oare Acesta Însuși Părintele tău Care te-a agonisit, te-a făcut și te-a zidit? (Deuteronom 32, 6); faptul că aici cuvântul zidire este așezat după cuvântul facere ne arată lămurit că termenul zidire, ca de cele mai multe ori unde este întrebuințat acest cuvânt, are sensul unei îmbunătățiri. Deci, când Dumnezeu face pace, face pace în a zidi pe cele rele, adică a le transforma și a le aduce spre o stare mai bună. Apoi, dacă înțelegi prin cuvântul pace ușurarea ce o avem la terminarea războaielor, iar prin cuvântul rele toate necazurile și nenorocirile ce însoțesc războaiele, (…) atunci spunem că toate acestea se întâmplă prin dreapta judecată a lui Dumnezeu, Care pedepsește prin războaie pe cei vrednici de pedeapsă.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
