„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Puneți în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Iar ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei, ca să nu-l priceapă, și se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt. Și a intrat acest gând în inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare? Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine și le-a zis: Oricine va primi pe pruncul acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește; iar oricine Mă va primi pe Mine, primește pe Cel Care M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toți, acesta este mare. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învățătorule, am văzut pe unul care în numele Tău scoate demoni și l-am oprit, pentru că nu-Ți urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriți; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi.”
Cum să dobândim puritatea?
Sfântul Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, cap. XIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 118
„Să ne pocăim odată, fraților! Să fim cu mintea trează spre bine! Că suntem plini de multă nebunie și răutate. Să ștergem de pe noi păcatele cele de mai înainte și să ne mântuim, pocăindu-ne din suflet.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre iubire, 16, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 330
„Dar cum se transformă un suflet rănit (într-un suflet) frumos, cu chip strălucitor și demn de a trăi împreună cu Hristos? Cum altfel, dacă nu cunoscând atât chipul lui primar, cât și rănile și sărăcia lui (de după aceea)? Pentru că, dacă nu simte plăcere să poarte rănile și vânătăile păcatelor, nici nu-și justifică greșelile, Domnul nu ia în seamă urâțenia lui, ci, venind la el, îl îngrijește, îl vindecă și îi reface frumusețea (cea dintâi). Cu o condiție: Să nu mai aprobe în sinea sa, precum s-a spus, cele săvârșite și să nu se mai complacă în săvârșirea faptelor rele. (În același timp), să strige cu toată puterea către Domnul, pentru ca, având ajutorul Duhului celui bun, să se învrednicească a se elibera de patimi.”
Sfântul Vasilie cel Mare, Regulile mici, Î. 10, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 320
„Întrebarea 10: Sufletul care s-a ticăloșit în multe păcate, cu ce fel de teamă și cu ce fel de lacrimi trebuie să se despartă de păcate, și cu ce nădejde și dispoziție (sufletească) trebuie să se apropie de Dumnezeu? Răspuns: Mai întâi trebuie să urască viața lui dezordonată de mai înainte și însăși amintirea ei s-o deteste și să-i repugne; căci Scriptura spune: nedreptatea am urât și m-am scârbit, dar am iubit legea ta (Psalmi 118, 163); apoi trebuie să învețe teama de judecata și pedeapsa veșnică, iar ca timp al lacrimilor să cunoască timpul pocăinței.”
Sfântul Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, cap. VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 115
„Câtă vreme suntem în această lume, să ne pocăim din toată inima de păcatele pe care le-am făcut în trup, ca să fim mântuiți de Domnul, cât avem vreme de pocăință.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
