Tânărul bogat
„În vremea aceea, ieșind Iisus în drum ca să plece, a alergat cineva către El și, îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât singur Dumnezeu. Știi poruncile: «Să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu înșeli pe nimeni, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta». Iar el I-a zis: Învățătorule, acestea toate le-am păzit din tinerețile mele. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îți mai lipsește: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogății. Și Iisus, uitându-Se în jur, a zis către Ucenicii Săi: Cât de greu vor intra cei bogați în Împărăția lui Dumnezeu! Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăși, le-a zis: Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: Și cine poate să se mântuiască? Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni, aceasta e cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință.”
Atleții lui Hristos
Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântări de laudă la Sfinți, Omilia I la Sfinții Macabei și la maica lor, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2015), vol. 14, pp. 444-445
„După cum o coroană împărătească împodobită de jur împrejur cu diferite pietre prețioase trimite fel de fel de lumini, tot așa și trupurile Sfinților Mucenici, incrustate cu rănile pentru Hristos, ca și cu niște pietre prețioase, sunt mai de preț și mai de cinste decât coroana împărătească. Organizatorii de întreceri atletice socotesc pricină de foarte mare laudă dacă aduc în stadion la întreceri atleți tineri, cu trupuri armonioase și pline de sănătate, ca să îi minuneze pe spectatori cu priveliștea trupurilor lor înainte de începerea luptelor. Aici nu-i așa, ci cu totul dimpotrivă. Hristos nu deschide acum o luptă asemănătoare cu aceea a organizatorilor de întreceri atletice, ci una înfricoșătoare și plină de teamă. Lupta nu o dă omul cu omul, ci omul cu demonii. (…) Atleții lui Hristos n-au trupurile robuste, dar le este robustă credința. Firavă le este firea, dar puternic harul care-i pregătește pentru luptă. Șubrezite le sunt trupurile de bătrânețe, dar sufletul le este întărit de dragostea credinței. Lupta lor nu este o luptă văzută. Să nu privești la atleții aceștia înfățișarea lor exterioară, ci mergi cu mintea la frumusețea, tăria și armonia sufletului lor! Atunci ai să afli tăria credinței lor, ca să cunoști că cel care se luptă cu demonii n-are nevoie de veșmântul puternic al trupului, nici de o vârstă înfloritoare, ci, chiar dacă e un băiețandru, chiar dacă a ajuns la adânci bătrâneți, lupta nu suferă din pricina vârstei dacă sufletul îi este viteaz și sănătos.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
