Evanghelia zilei (Marcu 10, 24–32)

Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Cât de greu este celor ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în Îm­pă­răția lui Dumnezeu. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: Și cine poate să se mân­tu­ias­că? Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință. Și a înce­put Petru a-I zice: Iată, noi am lăsat toate și Ți-am urmat. Iisus a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care și-a lăsat casă, sau frați, sau su­rori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau țarine pen­tru Mine și pentru Evanghelie și să nu ia însutit acum, în vremea aceasta de prigoniri, case și frați și surori și mame și copii și țarine, iar în veacul ce va să vină – viața veșnică. Și mulți din cei dintâi vor fi pe urmă, iar cei din urmă vor fi cei întâi. Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Și ei erau uimiți și cei ce mergeau după El se temeau.


Nu vă lipiți inima de bogății!

Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XXI-a, I-II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 305-306

„Dacă voim să străbatem fără de primejdie drumul vieții ce ne stă în față, dacă voim să înfățișăm lui Hristos sufletul împreună cu trupul, lipsite de rușinea rănilor pricinuite de diavol, dacă voim să primim cununile de biruință, trebuie să rotim necontenit, cu luare-aminte de jur împrejur, ochii sufletului nostru, să punem sub bănuială toate cele ce ne desfată; să le îndepărtăm îndată; trebuie să nu ne lipim sufletul de nimic, nici chiar dacă aurul ar sta grămadă înaintea noastră și ar fi gata să ajungă în mâinile celor ce-l voiesc – că spune Scriptura: Ca apa de-ar curge bogăția, nu vă lipiți inima de ea (Psalmi 61, 10), nici chiar dacă pământul ar odrăsli toată desfătarea și ne-ar pune la îndemână locuințe luxoase (că iarăși spune Scriptura: Cetatea noastră este în cer, de unde aștep­tăm Mântuitor, pe Hristos – Filipeni 3, 20), nici chiar dacă necontenit ne-ar sta în față petreceri, chefuri, beții și mese cu lăutari (că tot Scriptura spune: Deșertă­ciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune – Ecclesiast 1, 2), nici chiar dacă ni s-ar oferi frumusețile trupurilor, locuite de suflete desfrânate (că spune înțeleptul: Fugi din fața femeii ca din fața șarpelui – Înț. Sir. 21, 2), nici chiar dacă ni s-ar pune la îndemână funcții înalte, conduceri de popoare, roi de înso­țitori și de lingușitori, nici chiar dacă ni s-ar oferi tron înalt și strălucit, popoare și cetăți gata de bunăvoie să ne slujească și să ni se supună nouă (că Tot trupul, spune Scriptura, este ca iarba și toată slava omului, ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba și floarea a căzut – Isaia 40, 7-8). În dosul tuturor acestor ispite atât de încântătoare stă prigonitorul obștesc al neamului omenesc și așteaptă ca, ade­meniți cândva de cele văzute, să ne abatem din calea dreaptă și să cădem în cursa lui. Trebuie să ne temem mult ca nu cumva, apropiindu-ne fără băgare de seamă de ele și cu gândul că plăcerea pricinuită de desfătare n-are în ea nimic vătămător, să înghițim, la cea dintâi gustare, cârligul ascuns al vicleniei și apoi să fim, cu voia și fără voia noastră, legați de diavol și trași pe nesimțite de plăceri spre moarte, înfricoșătorul sălaș al tâlharului. Este deci de neapărată trebuin­ță, fraților, și folositor nouă tuturor să ne pregătim ca drumeții și alergătorii: să ne ușurăm, prin orice mijloc, sufletele pentru drum; să ne grăbim spre sfârșitul căii noastre, fără să ne uităm înapoi. Nimeni să nu-și închipuie că sunt născocitor de cuvinte noi când numesc acum «cale» viața omenească; că și profetul David tot așa a numit viața. Uneori spune: Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului (Psalmi 118, 1); alteori strigă către Stăpânul său: Depărtează de la mine calea nedreptății și cu legea Ta mă miluiește (Psalmi 118, 29); uneori laudă grabnicul ajutor dat de Dumnezeu celor prigoniți și, cântând cu bucurie din liră, zice: Cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru? (Psalmi 17, 34).” 

Sursa: http://ziarullumina.ro.

Previous Post

Apostolul zilei (Iacov 2, 1-13)

Next Post

Clerici în lupta pentru Unirea Principatelor: „Cine este contra Unirei Principatelor lucră contra voiei lui Dumnezeu…”

Related Posts
Total
0
Share