În vremea aceea, a intrat Iisus în Ierusalim și în Templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece. Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit. Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo doar va găsi ceva în el; dar, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Și, grăind, i-a zis: De acum înainte nimeni în veac să nu mănânce rod din tine. Iar ucenicii Lui ascultau. Apoi au venit în Ierusalim. Și, intrând în Templu, a început să dea afară pe cei care vindeau și pe cei care cumpărau în Templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin Templu. Și-i învăța și le spunea: Oare nu este scris: «Casa Mea casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile»? Voi însă ați făcut din ea peșteră de tâlhari. Și au auzit arhiereii și cărturarii. Și căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui. Iar când s-a făcut seară, au ieșit afară din cetate. Dimineața, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: Învățătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Deci, răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
Cum să ne apropiem de Dumnezeu?
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LI, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 596
„Nu îndrăznești să te rogi lui Dumnezeu după ce ai avut legături cu soția ta, deși lucrul acesta nu-i un păcat; dar înalți mâinile către Dumnezeu după ce ai ocărât și insultat – păcate care te aruncă în iad -, înainte de a te curăți cum trebuie! Spune-mi, cum nu te cutremuri? N-ai auzit pe Pavel spunând: Cinstită e nunta și patul neîntinat (Evrei 13, 4)? Dacă nu îndrăznești să te rogi după ce te scoli dintr-un pat neîntinat, cum îndrăznești să chemi Numele cel înfricoșat și cutremurător al lui Dumnezeu când te scoli dintr-un pat drăcesc? Că pat drăcesc este limba care împroașcă ocări și sudălmi. Ca și adulterul, mânia ne face multă plăcere, dar răspândește în noi semințe pierzătoare; dă naștere la ură drăcească și face cu totul altceva decât face căsătoria. Căsătoria face pe cei doi un singur trup; mânia, însă, împarte pe cei uniți în multe părți, sfâșie și taie sufletul. Așadar, ca să te apropii cu îndrăznire de Dumnezeu, nu lăsa mânia să pătrundă în tine când are de gând să te cuprindă, ci alung-o ca pe un câine turbat. Așa a poruncit și Pavel: Ridicând mâini sfinte, fără mânie și fără socoteli (I Timotei 2, 8). Să ne gândim de Cine ne apropiem, pentru ce ne apropiem și ce voim să dobândim. Ne apropiem de Dumnezeu, pe care văzându-L Serafimii își feresc privirile neputând suferi strălucirea.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
