Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din Ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre. Iar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru Cel din Ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.
Calitatea rugăciunii
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Întâia convorbire cu părintele Isaac, Cap. XII-XV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 461-462
„Ne rugăm când renunțând la această lume, facem legământ că vom sluji Domnului cu tot sufletul nostru, după ce am nimicit în noi tot ceea ce este lumesc. Ne rugăm când promitem că, disprețuind onorurile lumești și bunurile pământești, ne vom alipi de Domnul cu inima strânsă și săraci cu duhul. Ne rugăm când făgăduim că vom respecta veșnic cea mai curată neprihană a trupului, cu o neclintită răbdare, sau când făgăduim că vom smulge fără urmă din inima noastră rădăcinile mâniei și ale tristeții aducătoare de moarte. Iar dacă hotărârile noastre slăbesc și, căzând din nou în viciile vechi, nu îndeplinim cele făgăduite, vom fi vinovați pentru rugăciunile și legămintele noastre și se va zice despre noi: Este mai bine să nu făgăduiești decât să făgăduiești și să nu te ții de cuvânt. Aceasta, după grecește, se poate spune: Este mai bine să nu te rogi decât să te rogi și să nu mulțumești pentru cele primite.
În al treilea rând, sunt arătate mijlocirile, pe care de obicei le folosim pentru alții, când suntem încălziți sufletește, rugându-ne adică fie pentru cei dragi ai noștri, fie pentru pacea întregii lumi, sau, ca să mă exprim chiar prin cuvintele apostolului, când ne rugăm pentru toți oamenii, pentru cârmuitori și pentru toți cei ce sunt în înalte dregătorii.
În sfârșit, în al patrulea loc vin acțiunile de mulțumire, pe care mintea le adresează lui Dumnezeu cu o înflăcărare de nespus, când își amintește de binefacerile primite în trecut de la Dumnezeu, sau când le privește pe cele prezente, sau când se gândește la câte a pregătit Dumnezeu pentru viitor celor ce-L iubesc pe El. Uneori rugăciunile sunt rostite cu și mai mare revărsare de suflet, când acesta privește cu cei mai curați ochi către acele recompense care sunt rezervate Sfinților în viața viitoare. Atunci duhul nostru se simte îndemnat să aducă lui Dumnezeu cu nemăsurată bucurie mulțumiri pe care cuvintele nu sunt în stare să le exprime.
Din aceste patru chipuri de rugăciuni se nasc altele, izvoarele lor fiind foarte bogate. Din cereri se naște căința față de păcate, din rugăciune cu inima curată decurge devotamentul în îndeplinirea făgăduințelor, din mijlociri vine ardoarea milei, iar din acțiunea recunoștinței gândul la binefacerile lui Dumnezeu, la măreția și dragostea Sa pentru noi.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
