Puterea cu care Iisus face minuni
„În vremea aceea a intrat Iisus iarăși în Ierusalim. Și, pe când mergea El prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii și I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ți-a dat Ție puterea aceasta, ca să le faci? Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu un cuvânt; răspundeți-Mi, și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi! Și ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-ați crezut în el? Iar de vom zice: de la oameni – se temeau de mulțime, căci toți socoteau că Ioan era într-adevăr proroc. Și răspunzând, au zis lui Iisus: Nu știm. Și Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.”
Puterea lui Dumnezeu
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a VI-a, Cap. XVI, 141.7, 142.1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 462
„Dar nu-i așa cum își închipuie unii că odihna lui Dumnezeu (Facerea 2, 2) înseamnă că Dumnezeu a încetat de a mai lucra. Dumnezeu este bun; dacă încetează vreodată de a face bine, încetează de a fi Dumnezeu; dar asta nu ni-i îngăduit s-o spunem. Iată ce înseamnă odihna lui Dumnezeu! Înseamnă că Dumnezeu a poruncit să se păstreze fără schimbare, în toată vremea, ordinea pe care a pus-o în cele pe care le-a făcut și fiecare din făpturi să se odihnească, să pună capăt adică vechii lor neorânduieli.”
Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, Cartea I, VII, 32, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 72, p. 198
„S-a căit – zice Sfânta Scriptură – că a făcut pe om din pământ. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu ar fi rob afectivității, sau supus vreunei pasiuni; dimpotrivă, pentru a ne facilita mai deplin înțelegerea adevărată a scripturilor ni se vorbește ca despre niște stări sufletești umane, arătându-se puterea lui Dumnezeu sub numele de căință și mânie.”
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, Cuvântul I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 335
„Deci fericit cu adevărat este Dumnezeu. Căci orice am presupune că este El, fericite sunt viața nepătată, binele negrăit și neînțeles, frumusețea nespusă, mulțumirea prin sine, înțelepciunea și puterea; lumina adevărată, izvorul a toată bunătatea; stăpânirea așezată peste toate; singurul bun vrednic de iubit, Cel ce e mereu la fel; bucuria neîncetată; veselia veșnică; Cel despre care spunând cineva toate câte le poate, nu spune nimic din cele vrednice de spus.”
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre pruncii morți prematur, către Hierios, Preliminarii, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 415
„(…) cauză necreată și veșnic egală cu Sine Însăși, în chip neîntrerupt și în același mod, care-i mai presus de orice putere de cugetare, nefiind supusă creșterii sau scăderii și care trebuie văzută și înțeleasă ca fiind dincolo de orice margini, din mâna căreia au ieșit și timpul, și locul, precum și tot ce se poate cuprinde cu mintea, fie că spunem despre ea că abia ne-o putem închipui, în judecata noastră, fie că ne mulțumim să-i zicem că-i mai presus de lume.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
