Evanghelia zilei (Marcu 12, 38-44)

Banii văduvei

„Zis-a Domnul: Păziți-vă de cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi și să li se plece lumea în piețe și să stea în băncile dintâi în sinagogi și să stea în capul mesei la ospețe. Ei, care secătuiesc casele văduvelor și de ochii lumii se roagă îndelung, își vor lua mai multă osândă. Și, șezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Și chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa.”


Jertfa pe care o așteaptă Dumnezeu

Barnaba, Epistola, Cap. II, 4-6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 136

„Dumnezeu ne-a arătat, prin toți profeții, că nu are nevoie nici de jertfe, nici de arderi de tot, nici de daruri de jertfă, că spune: (…) Ce nevoie am Eu de mulțimea jertfelor voastre?, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot, de seul mieilor; iar sânge de tauri și de țapi nu voiesc și nici să veniți să vă arătați Mie. Că cine a cerut acestea din mâinile voastre? Nu veți adăuga a călca în curtea Mea. Dacă veți aduce făină de grâu e în deșert; (…) lunile cele noi ale voastre și sâmbetele nu le sufăr. Așadar, pe acestea le-a desfiin­țat, pentru ca legea nouă a Domnului nostru Iisus Hristos, care este fără jugul necesității, să nu aibă darul de jertfă făcut de mână omenească.”

Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creștinilor, X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 41

„Așa cum am fost învățați, Dumnezeu nu are nevoie nici măcar de ofrandele materiale ale oamenilor, El fiind Acela care procură tuturor toate; dar am fost învățați, suntem convinși și credem că El acceptă cu plăcere numai pe aceia care imită calitățile Lui cele bune: înțelepciunea și dreptatea și iubirea de oameni și toate câte sunt proprii lui Dumnezeu.”

Minucius Felix, Dialogul Octavius, XXXII, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 386

„Sufletul bun, gândul curat și conștiința sănătoasă sunt cele mai bune jertfe care I se pot aduce.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Doua, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, p. 72

„Dumnezeiescul Pavel scrie: Prin El deci aducem totdeauna jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor ce se mărturisesc numelui Lui (Evrei 3, 15). Și iarăși: Facerea de bine și dărnicia să nu le uitați, căci la aceste jertfe privește Domnul cu plăcere (Evrei 13, 16). Căci care ar fi altele roadele noastre, ale celor îndreptați din credință, pe care le putem aduce lui Dumnezeu, dacă nu preamărirea Lui prelungită și neîntreruptă? Iar jertfa cea mai curată e buna mireasmă a unei vieți neprihănite, care nu se poate asemăna cu nimic.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
31
Shares
Previous Post

Imnul dragostei – Vlad Roșu

Next Post

Sfântul Haralambie vindecă pe Cuviosul Iacov Tsalikis

Related Posts