Zilele de pe urmă
„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Iar când veți vedea «urâciunea pustiirii», cea prezisă de prorocul Daniel, stând unde nu se cuvine – cine citește să înțeleagă -, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munți, iar cel de pe acoperiș să nu coboare în casă, nici să intre ca să-și ia ceva din casa sa și cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă îndărăt ca să-și ia haina. Dar vai celor ce vor avea în pântece și celor ce vor alăpta în zilele acelea! Rugați-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna. Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până acum de la începutul făpturii pe care a zidit-o Dumnezeu și nici nu va mai fi. Și, de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa niciun trup, dar pentru cei aleși, pe care El i-a ales, a scurtat acele zile. Și atunci, dacă vă va zice cineva: Iată, aici este Hristos, sau: Iată, este acolo, să nu credeți. Se vor ridica hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne și minuni ca să ducă în rătăcire, de va fi cu putință, chiar pe cei aleși. Dar voi luați seama! Iată, dinainte v-am spus vouă toate.”
Descoperirile de la Dumnezeu și cele de la diavoli
Sfântul Macarie Egipteanul, Apoftegme, III, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, p. 31
„A venit odată Macarie Egipteanul de la Sketis la Muntele Nitriei, la pomenirea avvei Pamvo. Și i-au zis bătrânii: Spune un cuvânt fraților, părinte! Iar el a zis: Eu încă nu m-am făcut monah, dar am văzut monahi. Căci, pe când stăteam eu odată în chilie la Sketis, mă supărau gândurile, zicându-mi: «Mergi în pustie și ia seama ce vei vedea acolo». Am zăbovit deci luptându-mă cu gândul cinci ani, zicând ca nu cumva să fie de la diavoli. Și, cum gândul a stăruit, am mers în pustie. Acolo am aflat un lac cu apă și cu un ostrov în mijlocul lui. Și veneau animalele pustiei să bea de acolo. Între ele am văzut doi oameni goi. Și s-a înfricoșat trupul meu, căci credeam că sunt duhuri. Dar ei, când m-au văzut înfricoșat, au grăit către mine: «Nu te teme, și noi suntem oameni». Le-am zis: «De unde sunteți și cum ați venit în pustia aceasta?» Și au zis: «Din chinovie suntem; și ne-am înțeles între noi și am ieșit aici, iată, de patruzeci de ani; și unul este egiptean, iar celălalt libian». Și m-au întrebat și ei cum este lumea, dacă vine apa la vremea sa și dacă are lumea îndestulare. Le-am zis: «Da». Eu i-am întrebat: «Cum pot să mă fac monah?» Și mi-au spus: «Dacă nu se va lepăda cineva de toate cele ale lumii, nu poate să se facă monah». Și le-am zis: «Eu sunt neputincios și nu pot fi ca voi». Și ei mi-au zis: «Dacă nu poți fi ca noi, stai în chilia ta și plânge-ți păcatele tale». I-am întrebat: «Când se face iarnă, nu vă este frig? Și, când se face arșiță, nu se ard trupurile voastre?» Iar ei au zis: «Dumnezeu ne-a iconomisit astfel încât nici iarna nu ne este frig, nici vara nu ne vatămă arșița». De aceea v-am zis că încă nu am devenit monah, dar am văzut monahi. Iertați-mă, fraților!”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
