„În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe Levi al lui Alfeu șezând la vamă și i-a zis: Urmează-Mi! Iar el, ridicându-se, I-a urmat. Și, când ședea El în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși ședeau la masă cu Iisus și cu Ucenicii Lui; pentru că erau mulți care Îl urmau. Iar cărturarii și fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameșii și cu păcătoșii, ziceau către Ucenicii Lui: De ce mănâncă și bea Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii? Dar auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință.”
Pocăința, calea spre mântuire
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omlii la Matei, Omilia LXVII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 777-778
„Dacă vrei să cobori la izvor, nimeni nu te împiedică. Harul nu se termină, nu se cheltuiește, este un izvor care curge necontenit. Din plinătatea lui toți ne vindecăm și la suflet și la trup (Evrei 11, 31; Iacov 2, 25). Să ne apropiem, dar, și acum. Rahav era o desfrânată și s-a mântuit! Tâlharul era un ucigaș și a ajuns cetățean al Raiului (Luca 23, 43)! Iuda a fost cu învățătorul și a pierit! Tâlharul a fost pe cruce și a ajuns ucenic! Acestea-s minunile lui Dumnezeu. Așa au ajuns vestiți magii! Așa a ajuns evanghelist vameșul! Așa a ajuns apostol hulitorul!”
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 81, p. 62
„(…) de aceea iartă pe desfrânate, primește pe vameșii ce se îndreptează și îi face propovăduitori ai Evangheliei (Matei 9, 9; 21, 31). De aceea împacă pe tâlharii ce-L mărturisesc și-și cumpără mântuirea prin moarte, cu ajutorul fricii, și-i duce cu Sine în Rai, asigurându-le făgăduințele bunătăților viitoare (Luca 23, 43). De aceea cumințește pe prigonitorii înfuriați și-i hirotonește apostoli ai neamurilor în locul Lui, pentru râvna lor (Fapte 9, 1). Acestea toate le face, ca să cunoaștem iubirea Lui de oameni și blândețea Lui și să nu ne pierdem nădejdea cu ușurință cu privire la noi când păcătuim. Iar față de cei ce păcătuiesc să nu rămânem fără milă și învârtoșați, odată ce avem pe Dumnezeu făcut pilda noastră.”
Sfântul Vasilie cel Mare, Epistole, epistola 46, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 12, p. 210
„O cale a mântuirii totuși există dacă o dorim. Moartea și-a înghițit prada pentru că ea a fost cea mai tare, dar, să știi bine, Dumnezeu a șters toate lacrimile de pe fața tuturor celor ce se pocăiesc. Domnul este credincios întru toate cuvintele Sale. El nu minte atunci când zice: De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, și de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face (Isaia 1, 18). Marele Doctor al sufletelor e gata să vindece și răul tău.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
