Pildele peticelor și burdufurilor
„În vremea aceea ucenicii lui Ioan și ai fariseilor posteau și au venit și I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? Și Iisus le-a zis: Pot oare prietenii mirelui să postească atâta timp cât este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească. Dar vor veni zile când se va lua mirele de la ei și, în acele zile, vor posti. Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă nouă, iar dacă nu, peticul nou va trage din haina veche și se face o ruptură și mai rea. Nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar dacă nu, vinul nou sparge burdufurile și vinul se varsă și burdufurile se aruncă; de aceea, vinul nou trebuie să fie pus în burdufuri noi.”
Postul sufletesc
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre iubirea față de săraci și despre facerea de bine, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, pp. 445-446
„Căci ce folos ai, omule, dacă gura nu ți se atinge de carne, dar în schimb tu sapi cu răutate pe fratele tău? Sau ce câștigi dacă nu mănânci din ale tale, dar răpești pe nedrept din cele ale săracilor? Ce credință mai e și aceea dacă atunci când nu bei apă uneltești cu vicleșug și însetezi din răutate după sânge? A postit doar și Iuda, alături de ceilalți unsprezece, dar, neputându-și stăpâni patima cu iubirea de argint, n-a putut agonisi nimic spre mântuire cu tot postul lui. Doar nici diavolul nu mănâncă, întrucât e duh și ca atare e lipsit de trup, dar din pricina răutății s-a prăvălit în prăpastie, oricât de sus a fost înainte. Și tot așa niciunuia dintre demoni nu-i dăm de mâncare, nici de băut și niciunul dintre ei nu poate fi osândit pentru beție, căci iarăși firea lor îi depărtează de participarea la mâncări, în schimb, atât noaptea, cât și ziua rătăcesc prin văzduh și născocesc mereu și pun la cale noi și noi răutăți, și ne însoțesc cu toată râvna când vrem să punem la cale ceva rău. (…) Căci, dacă ne îndepărtăm de vin și de carne, dar în schimb ne facem totuși vinovați de păcate sufletești, vă spun din capul locului și vă asigur că apa, verdețurile și hrana lipsită de carne nu vă va folosi la nimic, câtă vreme starea sufletească nu vă va fi la fel cu înfățișarea cea din afară. Postul a fost rânduit prin lege tocmai ca să slujească curățirii sufletului. (…) Postul e temelia virtuții. Și după cum temelia unei case și talpa unei corăbii nu-s de nicio ispravă și de niciun folos, oricât de cu anevoie au fost lucrate, atâta vreme cât celelalte părți care se construiesc pe ele nu sunt așezate cu destulă pricepere, tot așa nici de pe urma înfrânării prin post trupesc nu se trage nici un folos dacă el nu va fi însoțit și de cealaltă îndreptare, a postului sufletesc, din care postul trupesc și decurge, de altfel, în chip firesc.”
Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii la Hexaemeron, Omilia a VIII-a, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, p. 168
„Care e folosul că postești cu trupul, dar îți încarci sufletul cu mii și mii de păcate?”
Sursa: http://ziarullumina.ro