Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu
„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă, celor ce ascultați, vi se va da cu prisosință. Căci celui ce are i se va da; dar, de la cel ce nu are, și ce are i se va lua. Și zicea: Așa este Împărăția lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânța în pământ și doarme și se scoală, noaptea și ziua, iar sămânța răsare și crește, însă el nu știe cum. Pământul rodește de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerișul. Și zicea: Cum vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu sau în ce pildă o vom închipui? Cu grăuntele de muștar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ; dar, după ce s-a semănat, crește și se face mai mare decât toate legumele și face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să se sălășluiască păsările cerului. Și cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul, după cum puteau să înțeleagă. Iar fără pildă nu le grăia; însă Ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.”
Ascultarea cuvintelor dumnezeiești și împlinirea lor
Clement Alexandrinul, Care bogat se va mântui?, 42.17, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 4, p. 65
„Să crezi acestea (poruncile divine), pentru că ți le spun ucenicii lui Dumnezeu, și le spune Dumnezeu, Care chezășuiește pentru ele, ți le spun profețiile, evangheliile, cuvintele apostolice. Dacă trăiești cu acestea, dacă îți supui lor urechile tale, dacă faci faptele poruncite de ele, vei vedea chiar la ieșirea ta din această viață scopul lor și dovedirea învățăturilor în care ai crezut.”
Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către eleni (Protrepticul), Cap. IX, 84.3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 4, p. 137
„Nimeni să nu disprețuiască Cuvântul, ca nu cumva, fără să bage de seamă, să se disprețuiască pe el însuși.”
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a IV-a, Cap. XII, 85.1 în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 272
„(…)Noi înșine trebuie să lucrăm la mântuirea noastră, luând în ajutor poruncile lui Dumnezeu; apoi pentru că trebuie să facem de rușine pe diavol, care încearcă să ne zdruncine credința și nu reușește; în sfârșit, pentru întărirea membrilor Bisericii și pentru cugetul celor care se minunează de răbdarea noastră.”
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a V-a, Cap. XII, 81.2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 357
„(…) Spune poetul din Acragas:
Este foarte greu să înțelegi măsura nevăzută a inteligenței,
Sau să o apucăm cu mâinile; cea mai mare
Cale pentru oameni este ascultarea, prin care Dumnezeirea vine în sufletul lor (Empedocle, Fragm. 133).”
Sursa: http://ziarullumina.ro
