Umblarea pe mare
„În vremea aceea Iisus a silit pe Ucenicii Lui să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulțimii. Iar după ce i-a dat drumul, S-a dus în munte ca să Se roage. Și, făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El era singur pe țărm. Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Iar către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei. Dar, când L-au văzut umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă și au strigat, căci toți L-au văzut și s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei și le-a zis: Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți! Apoi S-a suit la ei în corabie și s-a potolit vântul. Iar ei erau peste măsură de uimiți în sinea lor; căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoșată. Și, trecând marea, au venit în ținutul Ghenizaretului.”
Izbăvirea vine de la Dumnezeu
Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XLV, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, p. 521
„Dumnezeu este adăpostul și puterea noastră, ajutor întru necazurile care vin asupra noastră din belșug (Psalmul 45, 1). Orice om are nevoie de mult ajutor din pricina slăbiciunii pe care o are din fire, fiindcă multe lucruri rele și dureroase cad asupra lui. Precum [omul] care caută izbăvire în toate împrejurările grele fugind în vreun loc [unde se află] un azil pentru refugiu sau adăpostindu-se pe un vârf înalt, înconjurat de un zid puternic, din pricina năvălirii dușmanilor, tot așa [acesta] se refugiază la Dumnezeu, socotind statornicia întru El singura lui odihnă. Dar, pentru că este mărturisit de către toți că izbăvirea numai de la Dumnezeu, vrăjmașul a adus [între oameni] multă rătăcire și confuzie privind liberul arbitru al celui ce se mântuiește. Așadar, [diavolul], uneltind ca un vrăjmaș împotriva oamenilor, îi înșală iarăși pe cei împotriva cărora a uneltit [și-i face] să se adăpostească la el ca la un paznic, așa că răul care îi învăluiește este îndoit: sau sunt prinși prin silnicie, sau sunt pierduți prin înșelăciune. Din această pricină, necredincioșii își caută adăpost la demoni și la idoli, pentru că au pierdut cunoașterea adevăratului Dumnezeu din cauza confuziei pe care diavolul a adus-o [în cugetul lor]. Dar greșesc și cei care cunosc pe Dumnezeu, pentru că greșesc în a face deosebire între lucruri; de aceea adresează cereri nesăbuite pentru cele pe care le cred de folos; și cer unele [lucruri socotite drept] bune și care adeseori nu sunt spre câștigul lor și fug de altele [socotite drept] rele și care uneori le aduc mare folos. De pildă: este bolnav cineva? Se roagă pentru sănătate, ca să se mântuiască de boala dureroasă. A pierdut cineva bani? Se mâhnește mult din pricina pagubei. Dar, adeseori boala aduce folos, când educă pe cel păcătos, precum și sănătatea devine vătămătoare când ajunge merinde pentru păcate în cel ce o are.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
