Datinile Legii
„În vremea aceea, ieșind Iisus din corabie, îndată L-au cunoscut cei din ținutul Ghenizaretului. Și străbăteau tot ținutul acela și au început să-I aducă bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El. Și oriunde intra, în sate sau în cetăți sau în târguri, puneau la răspântii pe cei bolnavi și-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Și câți se atingeau de El, se vindecau. Și s-au adunat la El fariseii și unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. Și, văzând pe unii din Ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; căci fariseii și toți iudeii, dacă nu-și spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ținând datina bătrânilor. Și când vin din piață, dacă nu se spală, nu mănâncă; și alte multe sunt pe care au primit să le țină: spălarea paharelor și a urcioarelor și a vaselor de aramă și a paturilor. Și L-au întrebat pe El fariseii și cărturarii: Pentru ce nu umblă Ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile nespălate? Iar El le-a zis: Bine a prorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: «Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Însă, în zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături care sunt porunci omenești». Căci, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor.”
Curăția inimii
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Comunicarea părintelui Serapion, Cap. X, 1-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 383
„Deși aceste opt vicii au obârșii deosebite și urmări neasemănătoare, totuși primele șase: lăcomia la mâncare, desfrânarea, arghirofilia, mânia, tristețea și lenea, sunt într-un fel înrudite și, ca să spun așa, legate în același lanț, în așa fel încât preaplinul uneia are ca urmare începutul alteia. Din prea mare lăcomie în mâncare se naște desfrânarea, din desfrânare arghirofilia, din arghirofilie mânia, din mânie tristețea, din tristețe lenea. De aceea trebuie să luptăm în chip asemănător și cu aceeași judecată contra lor și de la cele de mai înainte să trecem la lupta împotriva celor următoare. Mai ușor se opresc creșterea și întinderea dăunătoare a unui arbore, dacă rădăcinile pe care se sprijină sunt împuținate sau tăiate, și apele stătute și murdare se pot seca îndată, dacă li se astupă cu pricepere izvoarele care le dau naștere. De aceea, ca să fie învinsă lenea, trebuie mai întâi combătută tristețea; ca să se alunge tristețea, trebuie distrusă mai întâi mânia; ca să se stingă mânia, trebuie călcată în picioare arghirofilia; ca să se înlăture arghirofilia, trebuie nimicită desfrânarea; și ca să se desființeze desfrânarea, trebuie dărâmat viciul lăcomiei în mâncare. Celelalte două, gloria deșartă și trufia, sunt unite între ele în același fel pe care l-am arătat și despre celelalte, întrucât creșterea uneia aduce apariția celeilalte (prisos de glorie deșartă dă naștere trufiei). (…) Cădem într-unul din acele șase vicii după ce am fost loviți de cele înaintașe lor, pe când în aceste două suntem primejduiți să ajungem după ce le-am învins și am triumfat asupra celorlalte. Așadar, toate viciile iau naștere prin creșterea celor dinaintea lor și dispar prin micșorarea acelora. După această rânduială, ca să poată fi înfrântă trufia, trebuie mai întâi înăbușită gloria deșartă; astfel se potolesc cele următoare prin învingerea celor anterioare și, dacă sunt stinse cele anterioare, patimile rămase slăbesc fără osteneli.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
