În vremea aceea, L-au întrebat pe Iisus fariseii și cărturarii: Pentru ce nu umblă Ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile nespălate? Iar El le-a zis: Bine a prorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: «Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Însă, în zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături care sunt porunci omenești». Căci, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor: spălarea urcioarelor și a paharelor și multe altele ca acestea, pe care le faceți. Și le zicea lor: Bine, ați lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră! Căci Moise a zis: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta» și: «cel ce va grăi de rău pe tatăl său ori pe mama sa, cu moarte să se sfârșească». Voi însă ziceți: Dacă un om va spune tatălui sau mamei sale: Corban!, adică: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său ori pentru mama sa. Și, astfel, desființați cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră, pe care singuri ați dat-o. Și faceți multe asemănătoare cu acestea. Atunci, chemând iarăși mulțimea la El, zicea: Ascultați-Mă toți și înțelegeți: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit, să audă.
Domnul cunoaște inimile noastre
Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XXXII, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 462-463
„Domnul privește de sus la cei care rămân în vrednicia lor și care săvârșesc cele rânduite spre desăvârșirea firii omenești, iar pe cei care sunt coborâți în adâncul răutății îi cercetează altfel, prin pogorârea la ei. (…) Oriunde ai merge, orice-ai face, fie pe întuneric, fie ziua, ai asupra ta ochiul lui Dumnezeu, Care te supraveghează. (…) Domnul privește la toți fiii oamenilor. Nici unul nu scapă privirii Lui. Nu-i întuneric, nu-s ziduri care să-i acopere, nu-i nicio piedică în fața ochilor lui Dumnezeu. Așa de bine privește Dumnezeu pe fiecare, încât privește și inimile, pe care Însuși le-a plăsmuit fără vreun amestec de răutate. Căci simplă a plăsmuit Dumnezeu, Creatorul oamenilor, inima oamenilor, ca să păstreze în ea chipul lui Dumnezeu. Mai pe urmă însă, noi, prin unirea cu patimile trupului, ne-am făcut inima felurită și complicată, stricând în ea tot ce era dumnezeiesc, simplu și necomplicat. Și, pentru că Dumnezeu este creatorul inimilor, El cunoaște și toate faptele noastre. Când spunem «fapte», numim și cuvintele și gândurile și, în general, orice mișcare a omului. Căci numai Cel care înțelege toate faptele noastre știe din ce dispoziție sufletească și cu ce intenție le facem, dacă le facem să plăcem oamenilor sau le facem ca să slujim poruncilor date nouă de Dumnezeu. De aceea vom da socoteală pentru orice cuvânt deșert (Matei 12, 36), dar nu vom pierde plata nici pentru un pahar de apă rece (Matei 10, 42): Domnul cunoaște toate faptele noastre.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
