Fariseii cer semn
„În vremea aceea au venit fariseii la Iisus și se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Și Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam. Și, lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a trecut de cealaltă parte. Dar ucenicii au uitat să ia pâine și aveau cu ei în corabie numai o pâine. Și El le-a poruncit, zicând: Vedeți, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod. Și vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice fiindcă n-avem pâine. Și Iisus, înțelegând, le-a zis: De ce gândiți că n-aveți pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Atât de învârtoșată este inima voastră? Ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți, și nu vă aduceți aminte? Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, atunci câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Zis-au Lui: Douăsprezece. Și când cu cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Iar ei au zis: Șapte. Și le zicea: Cum, dar, nu înțelegeți?”
Împlinirea virtuților ne conduce spre Împărăția Cerurilor
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia VIII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 106
„Nimic nu este egal virtuții, iubite! În veacul ce va să fie virtutea ne scoate din gheenă și ne dăruiește desfătarea Împărăției cerurilor, iar în veacul de acum ne face să fim mai presus de cei ce uneltesc în zadar și fără rost împotriva noastră; ne face mai puternici nu numai față de oameni, ci și față de demoni și de dușmanul mântuirii noastre, diavolul. Cu ce poate fi egală virtutea, când face pe cei ce o practică să fie mai presus nu numai de oamenii vicleni, ci chiar și de demoni?”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XLII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 93
„În luptele olimpice, după victorie, cununa nu-i altceva decât frunze de laur, apoi aplauzele și strigătele mulțimii, toate acestea se veștejesc și pier odată la lăsarea serii. Cununa pentru virtute și pentru ostenelile ei, însă, n-are nimic material; nu piere odată cu veacul acesta, ci este veșnică, nemuritoare, trăiește de-a lungul veacurilor. Osteneala pentru virtute este scurtă, pe când răsplata ostenelilor nu are sfârșit, nu se supune timpului, nu se veștejește. Și ca să vă încredințați, iată! Au trecut atâția și atâția ani, au trecut atâtea generații, de când patriarhul acesta (Avraam – n.n.) și cununile virtuții lui sunt atât de strălucitoare că ți se pare că a trăit ieri sau că trăiește astăzi. Și până la sfârșitul lumii viața lui va fi temei de învățătură pentru toți cei ce gândesc bine.”
Sfântul Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, partea I, cap. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 143
„Sfârșitul virtuții este pacea, și odihna și statornicia împotriva patimilor, cea simplă și neamestecată, care lucrează prin nădejde unirea cu Dumnezeu.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
