„În vremea aceea au ieșit Iisus și Ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe Ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții că ești Ilie, iar alții că ești unul dintre proroci. Și El i-a întrebat: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu ești Hristos. Și El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze.”
Plinătatea Dumnezeirii
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, Cartea a II-a, Cap. VI, 6; VII, 1-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 57, p. 787
„Este așadar, Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, fiindcă a fost zămislit de Dumnezeire și născut de Dumnezeire. Dacă e Fiul lui Dumnezeu, este fără îndoială Dumnezeu. Iar dacă este Dumnezeu, nu e lipsit de Harul lui Dumnezeu. Și n-a fost lipsit de ceea ce El Însuși a făcut, căci harul și adevărul prin Iisus Hristos s-au făcut (Ioan 1, 17).
Așadar, tot harul, toată virtutea, toată puterea, toată Dumnezeirea, în sfârșit toată plinătatea Dumnezeirii și a slavei însăși cu El și în El au fost întotdeauna. Fie în cer, fie pe pământ, fie în pântece, fie la naștere, nimic n-a lipsit vreodată lui Dumnezeu ceva din Dumnezeu. Întotdeauna Dumnezeirea este cu Dumnezeu, neseparată de El nici în loc nici în timp. Pretutindeni este tot, pretutindeni desăvârșit, nedespărțit, neschimbat, nemicșorat, fiindcă lui Dumnezeu nu I se poate nici adăuga, nici înlătura ceva. Astfel, Dumnezeirea n-are micșorare, după cum n-are nici adaos. Același a fost pe pământ Cel Care este și în Ceruri, același și între cei de jos, Cel care este și între cei de sus, același în puținătatea omenească Cel Care este în măreția cerească. Și de aceea apostolul (Cf. I Corinteni 16, 23), numind Harul lui Hristos, numea Harul lui Dumnezeu, fiindcă Hristos era tot ceea ce este Dumnezeu: toată puterea lui Dumnezeu în însăși zămislirea omului, toată dumnezeirea, toată plinătatea Dumnezeirii. De acolo îi venea toată desăvârșirea Dumnezeirii, de unde îi venise și obârșia. Nu putea fi fără Dumnezeu Acel om, Care tot ce era primise de la Dumnezeu. Astfel, mai întâi, vrei nu vrei, nu poți tăgădui că Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, fiindcă Îngerul strigă în Evanghelii: Sfântul Care se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema (Luca 1, 35).
O dată admis acest adevăr, să știi că orice vei citi despre Hristos, citești despre Fiul lui Dumnezeu, orice vei citi despre Domnul, sau despre Iisus, se referă la Fiul lui Dumnezeu. Toate aceste nume ale lui Îl numesc pe Fiul lui Dumnezeu, toate aceste cuvinte din nume Îl arată pe Fiul lui Dumnezeu. Și de aceea tu, în toate acestea, oricum le vei auzi, recunoscând numele dumnezeirii, când vezi că în toate trebuie să înțelegi pe Fiul lui Dumnezeu, dovedește, dacă găsești cu cale, cum poți să desparți pe Dumnezeu de Fiul lui Dumnezeu.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
