„În vremea aceea Iisus le-a dat poruncă Ucenicilor Săi să nu spună nimănui despre El că este Hristos. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Și spunea acest cuvânt pe față. Și, luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească. Dar El, întorcându-Se și uitându-Se la Ucenicii Săi, a certat pe Petru și i-a zis: Mergi înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Și, chemând la Sine mulțimea, împreună cu Ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”
Întunericul nu poate cuprinde Lumina
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, Omilia 5, 3-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 15, pp. 84-85
„Și lumina luminează în întuneric (Ioan 1, 5). Întunericul se referă aici la moarte și la rătăcire. Căci lumina simțită nu luminează în întuneric, ci doar în lipsa lui. Dar propovăduirea a strălucit în mijlocul rătăcirii care stăpânea și a risipit-o. Aflându-Se El Însuși în moarte, a biruit-o în acest fel, pentru ca și pe cei care erau deja ținuți de ea să-i ridice. Deci, nici moartea nu L-a biruit, nici înșelăciunea, ci strălucește pretutindeni și luminează cu puterea Sa. De aceea spune: Și întunericul nu a cuprins-o (Ioan 1, 5). Căci este de nebiruit și nu dorește să se sălășluiască în sufletele care nu vor să fie luminate. Iar dacă nu i-a cuprins pe toți, să nu te tulburi de aceasta, pentru că nu cu sila și cu forța, ci potrivit cu voința și convingerea noastră ne călăuzește Dumnezeu. Deci, să nu-i închizi ușa acestei lumini și de multă desfătare te vei bucura. Această lumină vine prin credință și, odată ce a venit, îl luminează din belșug pe cel care o primește. Dacă îi vei oferi o viață curată, va rămâne pururea să se sălășluiască înlăuntrul tău. Căci zice: Cel care Mă iubește va păzi poruncile Mele și vom veni la el Eu și Tatăl și ne vom face lăcaș la el (Ioan 14, 23). După cum cel care nu deschide ochii nu se poate bucura așa cum trebuie de razele soarelui, nici de această strălucire nu se poate împărtăși pe deplin cel care nu deschide larg ochii sufletului și nu privește cu luare-aminte în orice împrejurare. Și cum se petrece aceasta? [Se întâmplă] atunci când ne curățim sufletul de toate patimile. Căci păcatul este întuneric, și chiar unul adânc, ceea ce se vede limpede din necunoașterea și uitarea pe care le aduce sufletului. Că oricine face rele urăște lumina și nu vine la lumină (Ioan 3, 20) și cele ce se fac întru ascuns rușine este a le și grăi (Efeseni 5, 12). După cum în întuneric nu putem deosebi un prieten de un dușman și nu distingem firea lucrurilor, tot așa se întâmplă și în păcat: cel care iubește lăcomia nu deosebește prietenii de vrăjmași, cel care pizmuiește îl vede chiar și pe cel mai apropiat ca pe un dușman, cel care uneltește, de asemenea, se războiește cu toți.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
