„Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape viața și-o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu Sfinții Îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere.”
Icoanele Sfinților
Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântări de laudă la sfinți, în Părinți și Scriitori Bisericești (2015), vol. 14, pp. 599-600
„Frumoase Icoane de Sfinți ne înalță Harul Domnului prin pomenirea lor an de an și le păstrează necontenit proaspete faptele, pe care altfel timpul le-ar da uitării. Fiecare dintre cei care prăznuim pomenirea Sfinților vedem ca într-o Icoană frumusețea faptelor lor și ne uităm la faptele lor incrustate în Icoana pomenirii lor. Astăzi, mi se pare că o văd pe acea fericită copilă ca și cum ar sta în Icoana pomenirii ei, întinzând cununa dobândită în lupta împotriva plăcerilor și împotriva primejdiilor și oferindu-I Stăpânului viața ei de fecioară și mucenicia ei. Sfânta pe care o pomenim azi era fecioară, iar dacă te gândești bine, fecioria este mucenicie înainte de mucenicie. Da, pentru că plăcerile sunt niște călăi cumpliți ai trupului, dar, mai bine spus, plăcerile sunt chiar mai cumplite decât călăii; ne strâng cu lanțuri de mâini, ne rănesc sufletul cu privirile, duc, prin auz, voinței satanice flacăra dorului după plăceri, biciuiesc cu bici usturător sufletul, ne tulbură cu atacuri pornite valuri, valuri asupra noastră.
Dacă le poruncim ochilor să rămână orbi în fața frumuseților trupurilor, atunci plăcerile întredeschid ce a fost închis și fac loc în suflet, prin urechi, cântecelor desfrânate; dacă se întâmplă ca urechile să fie închise cântecelor desfrânate, atunci plăcerile desfrânat-împodobite ne atacă gândurile; și, ca să o spun pe scurt, dacă biruim prin toate mijloacele plăcerile când suntem treji, apoi plăcerile pornesc luptă cu noi, prin umbrele visurilor, când adormim. Această încercuire a luptei duse împotriva noastră de plăceri continue nu se ridică odată cu soarele și nu se liniștește odată cu noaptea. Dacă plăcerile mai au într-ajutor și tinerețea, atunci lupta este între foc și foc; se ia la luptă cuptorul cu paiele. Tinerețea se aprinde ușor de plăceri; după cum tinerețea se aprinde mai ușor decât untdelemnul, tot așa cumpătarea este mai tare în fața ostenelilor. Toate acestea au făcut din fecioria fericitei fecioare o lungă mucenicie. A luptat cu plăcerile ca un mucenic cu fiarele; s-a războit cu gândurile ca un Mucenic cu chinurile; (…) dar a biruit în lupta care se dădea în sufletul și în trupul ei.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
