Evanghelia zilei (Matei 11, 20-26)

Efectele nepocăinței

„În vremea aceea a început Iisus să mustre cetățile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, pentru că nu s-au pocăit: Vai ție, Horazine! Vai ție, Betsaida! Că, dacă în Tir și în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de mult s-ar fi pocăit în sac și în cenușă. Dar zic vouă: Tirului și Sidonului le va fi mai ușor în ziua judecății decât vouă. Și tu, Capernaume, care ai fost înălțat până la cer, până la iad vei fi coborât. Căci, dacă s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai ușor în ziua judecății decât ție. În vremea aceea, răspunzând, Iisus a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, căci așa a fost bunăvoința înaintea Ta.”


Dumnezeu așteaptă întoarcerea păcătoșilor

Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, Cartea a Șasea, XLIV, 1-6, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1987), vol. 13, pp. 268-269

„Scriind aceluiași Fabiu, Episcopul Antiohiei, care înclina întrucâtva și el însuși spre schismă, Dionisie al Alexandriei (…) ne istorisește, între alte fapte, și una cu totul minunată, care nu poate lipsi din cartea noastră și care este următoarea: «Îți dau numai acest singur exemplu care a ajuns până la noi. Trăia la noi un bărbat oarecare, cu numele Serapion, un moșneag credincios, care dusese mulți ani o viață fără cusur, dar care a căzut în ispită în cursul persecuției recente. Pentru aceasta s-a rugat și a plâns adeseori, dar nimeni nu i-a dat nicio atenție, întrucât el adusese jertfă zeilor păgâni. Căzând în boală, Serapion a petrecut trei zile fără să poată grăi ceva ori să-și revină. Abia în cea de a patra zi a început să se simtă mai bine, de aceea a chemat la sine pe fiul surorii sale și l-a întrebat: Până când mă țineți tot aici, nepoate? Te rog, grăbiți-vă și dezlegați-mă cât mai repede. Cheamă pe careva dintre preoți. Și spunând vorbele acestea, din nou i-a stat graiul. Copilul a alergat repede după preot. Era noapte și preotul era bolnav, încât n-a putut veni. Întrucât însă rânduise să se dea muribundului dezlegarea dacă va fi cerut-o înainte, pentru ca astfel să moară în nădejde, preotul a încredințat copilului o bucățică din Sfânta Împărtășanie, cu îndrumarea să i-o înmoaie în apă și să i-o vâre în gură bătrânului. Copilul a sosit acasă aducând cu sine Cuminecătura. Încă înainte de a intra în casă Serapion s-a trezit din nou și a zis: Ai venit numai tu, fiule; se vede că preotul n-a putut veni. Fă repede ceea ce ți-a spus să faci și pregătește-mă de drum. Copilul a înmuiat în apă Euharistia și apoi o puse în gura moșneagului. Acesta abia a reușit s-o înghită și și-a dat sufletul. Oare nu reiese de aici cu claritate că Dumnezeu l-a ținut în viață până ce-și primește dezlegarea, iar după ștergerea păcatelor, pentru multele lui fapte bune poate fi din nou recunoscut (ca creștin – n. pr. Teodor Bodogae)?».”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Previous Post

Apostolul zilei (Romani 11, 2-12)

Next Post

Suntem marfă scoasă la vânzare

Related Posts
Total
0
Share