Fiul Omului, Domn al sâmbetei
„În vremea aceea mergea Iisus într-o zi de sâmbătă printre semănături, iar Ucenicii Lui au flămânzit și au început să smulgă spice și să mănânce. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, Ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta. Iar El le-a zis: Oare n-ați citit ce-a făcut David când au flămânzit el și cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa Domnului și a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoților? Sau n-ați citit în Lege că preoții, sâmbetele, în Templu, calcă legea sâmbetei și sunt fără de vină? Ci grăiesc vouă că aici se află Acela care este mai mare decât Templul. Dacă știați ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă», n-ați fi osândit pe cei nevinovați. Pentru că Fiul Omului este Domn și al sâmbetei.”
Mila ne aseamănă cu Dumnezeu
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LII, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 608
„A milui înseamnă a fi Dumnezeu. Fiți milostivi, spune Hristos, ca și Tatăl vostru (Luca 6, 36). Să învățăm, dar, să fim milostivi pentru toate aceste pricini, dar mai cu seamă pentru că și noi avem nevoie de multă milă. Să nu socotim că trăim, atâta vreme cât nu facem milostenie. Iar când spun milostenie mă gândesc la milostenia aceea făcută din averi nepătate de jaf și nedreptate. Dacă cel care se îngrijește numai de el din averile lui și nu dă altuia nimic nu-i milostiv, cum poate fi milostiv acela care ia averile și drepturile altora, chiar dacă ar face cu ele mii de milostenii? (…) Vindecă, dar, mai întâi rănile făcute de tine și apoi pe cele făcute de alții! Dar, mai bine spus, nici nu răni, nici nu doborî pe nimeni la pământ – asta este treaba jucătorilor de la întrecerile atletice -, ci ridică pe cei doborâți la pământ. Nu este cu putință să vindeci răul săvârșit de jaf și nedreptate cu aceeași măsură de milostenie. Dacă ai răpit unuia un obol, nu trebuie să faci milostenie cu un obol ca să stârpești rana jafului, ci cu un talant. De aceea hoțul trebuie să dea împătrit de cât a luat; răpitorul însă e mai rău decât hoțul. Dacă hoțul trebuie să dea împătrit decât a luat, apoi răpitorul trebuie să dea înzecit și chiar cu mult mai mult. Ce bine ar fi dacă chiar așa ar putea căpăta iertare pentru nedreptatea săvârșită; dar nici atunci nu va primi plată pentru milostenia sa. De aceea Zaheu spunea: De am năpăstuit pe cineva, întorc împătrit și voi da săracilor jumătate din averile mele (Luca 19, 8). Dacă în timpul legii vechi trebuia să întorci împătrit, apoi cu mult mai mult pe timpul harului; dacă hoțul trebuie să întoarcă, apoi cu mult mai mult răpitorul. Răpitorul în afară de pagubă mai aduce și ocară celui jefuit. Deci, dacă ai întoarce de o sută de ori cât ai răpit, tot n-ai întors tot. Vezi, dar, că nu în zadar spuneam: Dacă ai răpit unuia un obol și-i întorci un talant, abia dacă poți tămădui rana făcută.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXIV, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 744
„Dacă luăm aminte de noi înșine, putem să ne mântuim căutând leacurile milosteniei, ca să ne vindecăm rănile. Nu însănătoșează untdelemnul atât de mult trupul cât însănătoșează milostenia sufletul; milostenia face sufletul de nebiruit, iar diavolul nu-l poate doborî; ori de unde l-ar apuca îi scapă din mâini, că untdelemnul acesta nu-i îngăduie diavolului să ne apuce de spate. Să ne ungem, dar, necontenit cu acest untdelemn. Este temei de sănătate, dătător de lumină, pricină de bucurie.
– Dar cutare, îmi spui tu, are atâția și atâția talanți de aur și nu face deloc milostenie.
– Și te privește? Vei fi și mai admirat dacă, în sărăcia ta, ești mai darnic decât el. Lucrul acesta l-a făcut pe Pavel să admire pe macedoneni; nu că au dat milostenie, ci că au dat deși erau săraci (II Corinteni 9, 2).”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXVI, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 767
Când ei (săracii – n.n.) primesc milostenie din mâinile tale, se roagă lui Dumnezeu și-L fac pe Dumnezeu milostiv cu tine; iar când Îl fac milostiv pe Dumnezeu (…) resping uneltirile demonilor. Nu-l lasă pe cel rău să se înverșuneze împotriva ta, nici să te asalteze mereu, ci îi frâng puterea. Văzând, dar, pe acești ostași că luptă pentru tine în fiecare zi împotriva diavolului prin rugăciunile lor către Dumnezeu, plătește-ți și tu acest frumos impozit, hrana celor săraci. Blândul nostru împărat n-a pus niște oameni anumiți ca să strângă acest impozit pentru săraci, ci vrea ca tu să-l dai de bunăvoie. De-l dai puțin câte puțin, ți-l primește; de ești lipsit și nu-l poți plăti vreme îndelungată, nu silește pe cel ce n-are! Să nu-I disprețuiești, dar, îndelunga Lui răbdare, ci să adunăm, nu mânie, ci mântuire; nu moarte, ci viață; nu chin și pedeapsă, ci cinste și cununi. Nu-i nevoie să plătești ca să ți se ducă impozitul acesta de pe pământ la cer. Nu-i nevoie să te obosești ca să-ți schimbi banii. Dacă depui în mâinile săracilor impozitul acesta, Însuși Stăpânul ți-l duce în cer. Stăpânul Se îngrijește să faci o afacere frumoasă.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
